Pictorul Mihai Sârbulescu: Am concurat cu Leonardo da Vinci când aveam doisprezece ani

De la Jurnalul lui Pif și prima amintire legată de pictură la actul creației la maturitate, într-un interviu pentru Q Magazine cu artistul Mihai Sârbulescu.

Care este prima amintire legată de pictură?  

Revista Vaillant, Le journal de Pif. Zgârcit distribuită în copilăria mea la doar câteva chioşcuri de ziare din Bucureşti. Tata se ducea în fiecare săptămână la cinci dimineaţa, cu două ore mai înainte de-a se deschide taraba (imaginaţi-vă iernile de stat în ger!), pentru a fi sigur că îmi poate procura un exemplar. Pe care îl devoram! Prima mea amintire legată de pictură este legată şi de tatăl meu, aşadar.

“Pictura este o limbă mută!” – Mihai Sârbulescu

Când v-ați dat seama că vreți să deveniți pictor?

Când am concurat cu Leonardo da Vinci! La doisprezece ani. Tot în Jurnalul lui Pif am descoperit undeva, dincolo de benzile desenate, autoportretul maestrului. L-am copiat. Apoi am comparat pictura mea cu cea a lui Leonardo. A mea mi s-a părut a fi mai bună. Mult mai târziu am aflat că, de fapt, autoportretul din Pif nu era Leonardo, ci tot o copie, făcută de un grafician al gazetei…

Dacă nu erați pictor, ce ați fi fost acum?

Nu ştiu. Mi-ar fi plăcut poate să fac muzică. Adică tot să compun.

„Pictura lui, atât de amplă și densă în simfonismul ei, îți dă nu o dată un sentiment de inconfort, îți cere un efort intelectual peste încercările obișnuite la majoritatea pictorilor”.

Costion Nicolescu, teolog şi etnolog

Una dintre lucrările pictorului denotă un simţ echilibrat pentru imagine şi culori

Aveți momente când nu vă iese ceea ce vedeți cu ochii minții și abandonați lucrarea?

Ochii minţii înşală uneori. Contează ceea ce iese şi nicidecum ceea ce ne-ar dori ochii minţii să iasă. Aşa-i cu orice nou-născut.

Descrieți-mi momentul când conștientizați că pictura e gata…

Pictura e gata când nu mai ştiu ce să fac, cum să-i dau înainte cu lucrul. Altfel spus, când încep să mă simt de prisos.

Aveți culori preferate sau culori pe care le evitați în mod conștient?

Nu. Ansamblul e totul, şi nu fiecare culoare văzută în parte.

Flori la Aninoasa

Ce spune pictura despre dvs.?         

Nu suntem noi cei care facem pictura. Pictura ne face pictori! Aşa încât la această foarte bună întrebare vă rog să chestionaţi pictura însăşi. Eu habar n-am.

Ce anume îl propulsează pe un pictor consacrat, în afara talentului?

Dacă nu doar talentul, atunci gura lumii.

Cât de mult poate influența obârșia în destinul unui om, în profesia lui?

Dacă socotim obârşia celestă, influenţa ei poate fi numită destin.

Care sunt sursele artei dvs.?

Sursa artei se află, întotdeauna, chiar în artă. Piciorul de plai, locul în care te naşti sau te afli, poate fi o ustensilă, printre altele, dar izvorul, chiar şi mai înainte de a fi fluviu, este însăşi arta.

Tablou dăruit soției pictorului, la aniversare

Aveți în casă vreo lucrare personală?

Da. Nişte Stânjenei dăruiţi soţiei mele de ziua ei.

Viața văzută prin pictură este…

Este viaţă. Cu cât mă apropii de moarte, cu atât înţeleg că viaţa şi pictura sunt una, scrie Georges Braque.

Se poate trăi în România doar din pictură?

Se poate, dar nu-i uşor. Prima condiţie este să îmbătrâneşti. În tinereţe, mai sigur este să fii rentier.

Care este cel mai mare beneficiu pe care vi l-a adus această pasiune?

Libertatea.

Minaret la Balcic

Cel mai frumos lucru pe care vi l-a spus cineva despre picturile dvs… 

… Ar fi că vede în ele bucurie. Pentru mine, însă, actul de a picta este mai mult chin decât bucurie. Exasperare, numele tău e pictură!, îmi spun zi de zi.

Cum provocați inspirația? Cum putem forța inspirația să vină atunci când avem nevoie de ea? Jack London spunea: „Nu poți aștepta inspirația. Trebuie să te duci după ea cu o bâtă.”

Dar dacă dai cu bâta în baltă? Cu mult mai sigură îmi pare a fi autoflagelarea. A te forţa să te pui pe treabă mi se pare cel mai inspirat lucru.

Mihai Sârbulescu a împlinit anul acesta 60 de ani, dintre care o bună parte și i-a petrecut jucând pariul cel mare al creației în domeniul artei plastice. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” în anul 1981 avându-l ca profesor pe pictorul Marius Cilievici. Este co-fondator al grupului Prolog împreună cu Paul Gherasim, Constantin Flondor, Horea Paștina și Christian Paraschiv.