Regimul de la București aruncă România într-o nouă criză constituțională

Într-o ședință fulger, on-line, ieri seară, Birourile permanente ale Parlamentului au decis aruncarea țării într-o nouă criză constituțională: pentru asumarea răspunderii guvernului pentru pachetul de măsuri de reformă, se convoacă sesiune extraordinară de azi pînă luni, urmînd ca asumarea să aibă loc luni, 7 iulie, în plenul reunit la orele 15, după care sesiunea ia sfîrșit. Problema e că stabilirea acestui interval restrîns împiedică depunerea unei moțiuni de cenzură împotriva asumării pachetului, iar consecințele vor fi incalculabile.

• Mircea Cărtărescu împlinește 70 de ani. „Viața e mai mult decât scrisul! Îmi spun asta, practic, în fiecare zi, dar, îmi spun și asta: eu nu pot percepe viața decât prin scris! E diformitatea, monstruozitatea mea”
• Copiii României: Aproape 20% nu merg la școală, 25% se simt „frecvent triști” și 56% suferă de oboseală
• Iran nu crede „nici în cuvintele, nici în promisiunile” SUA
• Putin are acum confirmarea: Raportul tehnic a stabilit că drona de la Galați era rusească
• În aceeași săptămână în care Polonia a semnat 29 de contracte de apărare cu propria industrie națională, România a semnat cu un singur furnizor german și a respins singurul proiect fabricat în țară

Aseară, la orele 21,21, membrii Birourilor permanente au primit de la secretarii generali ai Camerelor mesajul că la orele 21,40 -deci peste doar 19 minute – are loc ședință on-line pentru stabilirea sesiunii extraordinare.

Decizia reprezentanților PSD, PNL, USR și UDMR a fost ca sesiunea să aibă loc între 4-7 iulie, amendamentele se pot depune până luni dimineața, iar la orele 15,00 are loc ședința reunită în care guvernului își asumă răspunderea.

Și gata cu sesiunea extraordinară.

Articolul 114 din Constituție prevede:
(1) Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţă comună, asupra unui program, a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege.
(2) Guvernul este demis dacă o moţiune de cenzură, depusă în termen de 3 zile de la prezentarea programului, a declaraţiei de politică generală sau a proiectului de lege, a fost votată în condiţiile articolului 113.
(3) Dacă Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2), proiectul de lege prezentat, modificat sau completat, după caz, cu amendamente acceptate de Guvern, se consideră adoptat, iar aplicarea programului sau a declaraţiei de politică generală devine obligatorie pentru Guvern.

Art.113 prevede la rîndul lui că „Moţiunea de cenzură se dezbate după 3 zile de la data când a fost prezentată în şedinţa comună a celor două Camere”.

Asta înseamnă un interval constituțional de 6 zile de la data asumării răspunderii, deci sesiunea trebuia să dureze pînă pe 13 iulie.

Surse participante la ședință ne-au informat că reprezentanții coaliției de guvernare au refuzat să se conformeze solicitării celor ai opoziției, astfel că ziua de 7 a rămas bătută în cuie.

Consecințe: întrucît moțiunea nu poate fi introdusă și votată în vacanța parlamentară, se cheamă că asumarea devine din start neconstituțională, pentru că nu e respectată întreaga procedură prevăzută în legea fundamentală.

Pe de altă parte, refuzul de a se permite depunerea unei moțiuni creează un conflict constituțional între puterile statului, Parlamentul fiind blocat în a cenzura Guvernul.

Prin Decizia nr. 1431/2010, Curtea Constituțională a stabilit că „acceptarea ideii potrivit căreia Guvernul își poate angaja răspunderea asupra unui proiect de lege în mod discreționar, oricând și în orice condiții, ar echivala cu transformarea acestei autorități în autoritate publică legiuitoare, concurentă cu Parlamentul în ceea ce privește atribuția de legiferare”.

De asemenea, CCR a definit angajarea răspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege ca fiind „o procedură mixtă, de control parlamentar, întrucât permite inițierea unei moțiuni de cenzură, și de legiferare, deoarece proiectul de lege în legătură cu care Guvernul își angajază răspunderea se consideră adoptat dacă o asemenea moțiune nu a fost depusă sau, fiind inițiată, a fost respinsă.” Curtea a mai reținut că adoptarea unui proiect de lege pe calea angajării răspunderii Guvernului este o procedură legislativă parlamentară. Adoptarea proiectului de lege, elaborat de Guvern, pe calea acestei proceduri respectă regulile specifice procedurii ordinare de adoptare a legii, cu unele excepții (suprimarea dezbaterilor în comisii și în plen), ceea ce nu duce la caracterizarea exclusiv guvernamentală a mecanismului de promovare a proiectului de lege, observând, în una dintre decizii, că rolul acestei proceduri este acela „de a coagula o majoritate parlamentară, dar și de a surmonta actele obstrucționiste ale opoziției în cursul dezbaterilor legislative”.

În condițiile în care parlamentarii sunt împiedicați să depună respectiva moțiune de cenzură, se cheamă că întreaga procedură este viciată – și încă intenționat! – legile reformei bugetare devin neconstituționale, iar CCR va trebui în mod normal să constate și neconstituționalitatea legilor, cît și producerea unui conflict între puterile statului, adică haos deplin.