Roxana Mînzatu sau profesionalismul față în față cu o tristă neputință politicianistă

Am participat la audierea pentru confirmarea Roxanei Mânzatu pentru portofoliul de comisar european pentru „oameni, competențe și pregătire”.

• Sondaj Avangarde. 56,4% dintre români agreează ideea alegerilor anticipate
• In the same week that Poland signed 29 defense contracts with its own national industry, Romania signed with a single German supplier and rejected the only project manufactured domestically
• Mircea Cărtărescu împlinește 70 de ani. „Viața e mai mult decât scrisul! Îmi spun asta, practic, în fiecare zi, dar, îmi spun și asta: eu nu pot percepe viața decât prin scris! E diformitatea, monstruozitatea mea”
• Copiii României: Aproape 20% nu merg la școală, 25% se simt „frecvent triști” și 56% suferă de oboseală
• Iran nu crede „nici în cuvintele, nici în promisiunile” SUA

Aplauze neregizate

Spun de la început, pentru că oricine poate verifica, înregistrarea este disponibilă pe site-ul Parlamentului European, am fost mândru că o româncă primește aplauze la scenă deschisă, neregizate, într-o sală în care se aflau doar câțiva susținători din partea socialiștilor europeni, restul fiind ostili, sau, în cel mai bun caz, indiferenți.

După 20 de ani de activitate în zona aplicării programelor europene, Roxana a strălucit, a răspuns magistral și a fost creativă, a invocat sinergii, proiecte comune și a convins.

A arătat că gândește în spirit european, că este alături de cei care au pierdut competiția, că știe ce trebuie făcut și a demonstrat hotărâre dârză în apărarea drepturilor sociale ale oamenilor. Am înțeles mai bine cum s-a întâmplat ca, după un interviu de două ore, Ursula von der Leyen să o propună direct vicepreședinte executiv al Comisiei Europene: nu pentru că este femeie și nici pentru că este româncă, ci pentru că este un specialist adevărat în afaceri europene.

Scriu cu toată onestitatea: am fost mândru că sunt român în acea sală imensă în care o tânără din Brașov susținea examenul vieții ei.

Nu o bănuiesc pe Președinta Comisiei de vreo simpatie de stânga, dar sunt sigur că a vrut să aibă în comisie și câțiva oameni care să o ajute să facă performanță în aceste vremuri grele pentru viitorul Europei.

De altfel, dreapta neoliberală care a slăbit Europa în ultimii ani, a proiectat portofoliile în așa fel încât dimensiunea coeziunii sociale să fie pulverizată în cinci sau șase portofolii, în așa fel încât să nu existe comandă unică și să poată fi tăiate unele resurse în viitor, fără să fie foarte evident acest lucru.

Nimeni nu a putut obiecta

Ca să-și realizeze misiunea, reprezentanta României a fost pusă în fața unor teme complicate, multe neținând de portofoliul ei.

De exemplu, a fost chestionată despre legislația privind negocierea colectivă, despre ce va face cu lipsa legislației în problema uniunii competențelor ori cu lucrătorii slab calificați, dar și în cazul mobilității forței de muncă. A răspuns magistral și niciunul dintre cei care au pus întrebări nu a putut obiecta la soluțiile ei și nici nu a propus măcar alternative.

A vorbit despre libertate și despre despre cum putem îndeplini promisiunea unei Europe puternice și a spus că nu este inspirată de luptători sau scriitori, ci de oamenii simpli și de dorințele lor.

Am auzit de la un român PPE-ist, care nu a fost în sală și nici nu a văzut dezbaterea, fiind prezent la o altă audiere, că Roxana nu a primit întrebări grele. Nimic mai fals și mai demagogic! Reprezentanții PPE au întrebat doar lucruri de detaliu particular, precum mobilitatea muncii și directiva 883, măsurile concrete privind agenția ELA (European Labour Agency), pașaportul de securitate european și multe alte teme la care a arătat că răspunsul depășea cu mult nivelul de cunoaștere al celui care a chestionat-o.

Colegii socialiști au mitraliat-o cu întrebări privind dreptul de deconectare, despre legislația viitoare și impactul AI asupra locurilor de muncă, despre creșterea vârstei de pensionare, despre sănătatea mintală și despre alte teme presante, din domeniul social. A răspuns documentat la fiecare dintre ele și unde nu era vorba despre atribuțiile portofoliului care îi revine, dar și acolo unde se dovedea că cei care o chestionaru nu știau că respectivele competențe nu țineau de UE, ci de legislațiile naționale.

A evitat capcanele ideologice și a răspuns cu eleganță în situații în care întrebările erau mai degrabă interpretări politicianiste, dar și la unele sofisme ieftine menite să pună în coliziune interesele naționale și atribuțiile Comisiei Europene. A vorbit pragmatic și aplicat și despre combustibilii fosili sau tranziția justă, deși întrebările nu aveau legătură cu portofoliul ei, dar lucrând 20 de ani cu toate proiectele europene a arătat că este, cu adevărat, un practician și nu un politician care și-a descoperit vocația odată cu numirea de către guvern în această funcție.

Nu s-a ferit de nici o temă, de la subiectele celor de Green sau Left, care au insistat cu tema lucrătorilor pe platforme digitale, cu foaia de parcurs privind dubla tranziție, cu portabilitatea competențelor, cu nevoia de directivă privind AI sau revizuirea directivei de achiziții publice prin introducerea unor criterii sociale. A fost întrebată de suveraniști dacă investițiile verzi nu sunt investiții ideologice și a vorbit cu dedicare și empatie despre nevoia unei Europe verzi și a unei economii curate.

Aroganța dreptei

Cei de la PPE au întrebat-o de ce „Education” nu e în titlul portofoliului, ca și cum nu un membru PPE, adică Ursula, a metaforizat titlurile domeniilor și le-a împărțit după principiul „Divide et impera”. A dat soluții concrete la corecția Directivei de tranziție justă și a primit aplauze la modul în care a propus modificări la Erasmus+.

Nu s-a ferit să spună cinstit ce crede despre standardizare și Acordul de readmisie cu țările terțe unde a invocat rezerva europeană de talente pentru protecția celor care vin în Europa și atunci a fost aplaudată chiar de unii care nu erau social-democrați.

A vorbit și despre alfabetizarea media, despre monolingvism și multilingvism, despre limbi regionale și a invocat cercetările din neuroștiințe ca argumente pentru una sau alta dintre alternative, despre cultivarea gândirii critice prin nevoia de educație umanistă, alături de dimensiunea vocațională legată de științele exacte și inginerie (STEM).

La orice temă și la orice întrebare a dovedit cunoașterea domeniului, implicare personală și, mai ales, soluții concrete.

Într-un regretabil gest politicianist, un politician român de dreapta a declarat că portofoliul nu e important și că răspunsurile au fost generice. Cum să fie generice? A fost foarte clară în proiecte, idei și soluții!

Oricine se poate uita la filmarea cu audierea Roxanei în Parlamentul European și, cu siguranță, orice român de bună credință se va simți bucuros să vadă că o româncă arată excepționalitate și profesionalism într-o confruntare dură cu politicienii europeni.

Campania electorală ne transformă și ne face să fim nedrepți, este urâtă și ne face mai urâți.

Înțelegem unele scăpări, enervări sau neputințe care, la unii, se revarsă în discursuri demagogice.

Înțelegem și că dreapta liberală vrea să își împingă, cu orice preț, candidatul în turul al doilea la prezidențiale, dar este trist că unii încearcă să arunce o pată nedreaptă pe o carieră impecabilă a unui om care a muncit cu modestie pentru zeci de miliarde de euro pe care România le-a accesat de la Uniunea Europeană, în acești ani. Atunci când mutăm lupta electorală în afara țării, orice murdărie devine o pată pe obrazul României!