Scriitoarea şi jurnalista Svetlana Alexievich a primit premiul Nobel pentru literatură pe 2015, “pentru scrierile sale polifonice, un monument dedicat suferinţei şi curajului în zilele noastre”, potrivit motivaţiei Comitetului Nobel.
Născută în Ucraina dintr-un tată belarus și o mamă ucraineană, Svetlana Alexievich, 67 de ani, s-a stabilit în Belarus și era favorita cercurilor literare și a caselor de pariuri pentru acest premiu. Ea a fost jurnalist corespondent la Minsk, unde a colaborat cu cele mai importante ziare.
Stilul ei literar polifonic, care propune un colaj de voci umane compus cu atenție, este evidențiat de cărți de proză precum “Černobyl’skaja molitva” — 1997 (Voices from Chernobyl: The Oral History of a Nuclear Disaster), “Cinkovye mal’čiki” — 1990 (Zinky Boys — Soviet voices from a forgotten war), un portret al războiului susținut de URSS în Afganistan în 1979 și 1989, sau “Vremja second chend” — 2013 (Second-hand Time: The Demise of the Red (Wo)man).
După terminarea şcolii, a fost jurnalist corespondent în Minsk, colaborând cu unele dintre cele mai importante ziare.
Svetlana Alexievich a scris despre unele dintre cele mai dramatice evenimente cum ar fi cel de-Al Doilea Război Mondial, războiul sovieto-afgan, căderea Uniunii Sovietice şi dezastrul de la Cernobîl.
După persecuţia din regimul Lukashenko, a părăsit Belarusul în 2000. A locuit timp de zece ani la Paris, Gutenburg şi Berlin, iar în 2011 Alexievich s-a mutat înapoi la Minsk.
În 2014, Premiul Nobel pentru literatură i-a fost acordat scriitorului francez Patrick Modiano, “pentru arta memoriilor, prin care a evocat cele mai greu de înţeles destine umane şi a dezvăluit universul ţărilor aflate sub ocupaţie”, a precizat la momentul respectiv Comitetul Nobel.
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
