Sfântul Andrei, apostolul românilor

Sfântul Andrei a fost mai întâi ucenic al lui Ioan Botezătorul, care apoi i-a recomandat să se ducă să-l caute pe Iisus din Nazaret. Potrivit tradiției creștine, Andrei este „primul chemat”, fiind cel dintâi care l-a urmat pe Mântuitor și care ulterior l-a adus și pe fratele său Petru alături de Iisus. Sfântul Apostol Andrei a fost fratele Sfântului Apostol Petru (Simon) și era un pescar originar din Betsaida Galileii. După ce l-a auzit pe Ioan Botezătorul spunând „Iată mielul lui Dumnezeu!”, a hotărât să-l urmeze pe Iisus, devenind astfel primul apostol. După ridicarea la cer a lui Iisus și primirea Sfântului Duh, Sfântul Andrei a plecat să propovăduiască cuvântul lui Dumnezeu în Bitinia, pe malul Mării Negre, în Cherson şi în Rusia. Apoi, propovăduind în Sciţia Mare, Sciţia Mică (Dobrogea), în Sinopi şi în Miotia, s-a întors în Tracia şi a ajuns în Pelopones.

Martirizarea şi moaştele Sfântului Andrei

La Patras, lângă Corint, Sfântul Apostol Andrei a fost martirizat cu capul în jos pe o cruce în formă de X, căreia i s-a spus de atunci “Crucea Sfântului Andrei”. Corpul său a fost înmormântat acolo de Maximilia, o convertită la creștinism. Mai târziu, moaștele sale au fost aduse în Amalfi-Italia, într-un mormânt în care se păstreaz până azi. Pe 30 noiembrie 1976 Papa Paul al VI-lea a dat capul Sfântului Andrei Bisericii din Patras . După aproape două mii de ani de creștinism moaștele capului Sf. Apostol Andrei au fost aduse pentru prima dată și în România în 1996 într-un pelerinaj în la Iași și la Galați. Potrivit tradiției, Sfântul Andrei este întemeietorul Bisericii din Constantinopol și prin urmare ocrotitorul Patriarhiei Constantinopolului.

Ocrotitorul Scoției, Spaniei, Siciliei, Greciei, Rusiei şi României

Conform unei legende, moaștele Sfântului Andrei au fost aduse în secolul al IV-lea de la Patras, în Scoția de către sfântul scoțian Regulus (originar din Patras). Aceasta este explicația pentru alegerea Apostolului Andrei ca sfânt ocrotitor al Scoției și a crucii în formă de X ca simbol al Scoției pe drapelul britanic. Și în istoria rușilor, Sf. Apostol Andrei ocupă un loc aparte fiind încă din secolul al XIX-lea ales ocrotitor al marelui popor ortodox. Tocmai de aceea steagul fostului Imperiu Țarist avea brodată o cruce pe el în formă de X, ”Crucea Sfântului Andrei”. Întrucât a fost singurul dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus ajuns pe teritoriul țării noastre, Sfântul Andrei a fost proclamat „Ocrotitorul României” în anul 1997, iar ziua de 30 noiembrie a fost declarată sărbătoare bisericească națională.

700.000 de români îşi sărbătoresc onomastica de Sfântul Andrei

Potrivit statisticilor Ministerului Administraţiei, 692.902 cetăţeni români, din care 352.496 bărbaţi şi 340.406 femei, poartă numele Sfântului Apostol Andrei. Din totalul româncelor, 286.592 se numesc Andreea, 25.397 Andra, iar 20.973 Andrea. De asemenea, 7.084 de femei poartă numele Andreia, iar alte 354 Andruţa şi Andruşa. În ceea ce priveşte partea masculină, majoritatea bărbaţilor, respectiv, 331.475, poartă numele Andrei, 12.200 se numesc Andraş, 3.262  Endre, iar 4.212 Andreeaş sau Andreas. De asemenea, statisticile arată ca 681 de bărbaţi poarta numele de Andreiu, 13 Andruşă şi Andruţă, iar alti 23 se numesc Andrieş.

Tradiţii şi superstiţii de Sf. Andrei

Ziua Sfântului Andrei se cheamă şi Ziua lupului sau Gadinetul şchiop. În credinţa populară se credea şi încă se mai crede că în această zi, lupul devine mai sprinten, îşi poate îndoi gâtul ţeapăn şi nimic nu scapă dinaintea lui. De aici şi credinţa că îşi vede lupul coada. Tradiţia mai spune că,în noaptea de către Sf. Andrei, pe 29 noiembrie, ies sau umblă strigoii. Aceştia sunt spirite ale morţilor, care nu ajung în lumea de „dincolo” după înmormântare, sau refuză să se mai întoarca „acolo” după ce îşi viziteaza rudele, la marile sărbători calendaristice. Tot în credinţa populară, sărbătoarea Sfântului Andrei este prevestitoarea ursitului pentre fetele nemăritate. Se spune că un fir de busuioc aşezat sub pernă face ca în vis să apară imaginea ursitului. De la această zi şi până la Crăciun, gospodinele nu mai ţes în război şi nu torc, de frică să nu se supere Maica Domnului pe dânsele.