Tradiţiile românilor în Sâmbăta Mare

Se prepara pasca şi cozonacul, iar seara, lumea merge la biserică pentru a asista la slujba de înviere şi pentru a lua lumină.

În această ultimă zi dinaintea marii sărbători a Paştelui, când femeile trebuie să pregătească marea majoritate a mâncărilor, să deretice prin încăperi şi să facă ultimele retuşuri la hainele noi pe care cei din familie urmează să le îmbrace în zilele de Paşte. De obicei, în Sâmbăta Mare are loc şi sacrificiul mielului, din carnea căruia se pregătesc mâncăruri tradiţionale: drobul, friptura şi borşul de miel.

Primenirea hainelor

Principala grijă a oamenilor înaintea Paştelui este aceea de a-şi primeni hainele. Fiecare gospodină caută să aibă o camaşă nouă, cusută în mod special, în timp ce bărbaţii trebuie să îşi schimbe măcar palaria. Momentul ritual al facerii pascăi, în Sâmbăta Paştelui, capătă frecvent valenţe magice: fie trimiţând la naşterea lui Iisus, fie la moartea Mântuitorului (prin forma care i se dă aluatului). De asemenea, în unele zone, gospodinele ung pomii cu aluat, pentru a le asigura rodirea.

Deschiderea cerurilor

Cel de-a doilea mare moment ritual este dat de ajunul marii sărbători. Este noaptea când se deschid cerurile, când ard comorile şi când, în general, practicile magice de orice fel sunt la ele acasă. Sâmbătă spre duminică oamenii nu dorm, ci fac un foc în curţi sau pe dealul din apropierea bisericii, care ţine până la miezul nopţii. De la miezul nopţii merg la biserică, la slujbă. Alteori focul este întreţinut de flăcăi până în zori.

Pregătirea coşului de Paşte

Sâmbătă seara, fiecare gospodină îşi pregăteşte cu grijă coşul ce urmează a fi dus la biserică, pentru sfinţire. În el aşterne un ştergar curat şi aşează o lumânare, apoi ouă roşii, cozonac, pască, o bucată de slănină, muşchi de porc, şuncă special preparată, zahăr, făină, salată de hrean cu sfeclă roşie fiartă, sare, câţiva căţei de usturoi, o ramură de busuioc, cârnaţi, un miel din aluat copt într-o formă specială etc. Totul se acoperă cu cel mai frumos ştergar din casă, semn de preţuire a sărbătorii pascale, dar şi de mândrie personală.