Exclusiv. Cezar Covataru, botoșăneanul din Londra care vrea să îi ajute pe românii aflați în căutarea unui trai mai bun, dezvăluie motivele gestului său. Inițiativa care a făcut înconjurul lumii

Plecat din ţară de trei ani, un botoşănean întinde o mână de ajutor tuturor românilor care ajung în Marea Britanie şi care nu reuşesc să se descurce. După un anunţ pe Facebook, românii din diaspora, dar şi din ţară laudă iniţiativa. În exclusivitate pentru Q Magazine, Cezar Covataru vorbește despre cum a decis să își ajute compatrioții și despre greutățile unui început de viață peste hotare.

În urmă cu trei ani, Cezar Covataru părăsea ţara natală, după o viaţă în care muncise în nenumărate domenii. A ales să plece în Marea Britanie. Începând de astăzi, pune în aplicare o iniţiativă pe care a anunţat-o pe Facebook şi destinată tuturor românilor care ajung în Londra să înceapă o nouă viaţă. Nu are nicio pretenţie financiară, însă speră ca, odată stabiliţi în Anglia, românii pe care îi ajută vor face acelaşi gest, de ajutorare a altor români.

În străinătate ai o mulțime de scări pe care poți urca

Cum ați decis să plecați în Anglia? Cu contract de muncă?

Nu, pur și simplu am trimis o droaie de CV-uri la o mulțime de firme la care consideram că experiența mea anterioară ar constitui un avantaj (proiectare, design, creație de mobilier unicat, tâmplărie termopan, amenajări rigips).

În Marea Britanie nu te pune nimeni din prima director tehnic. Așa că am început ca montator de tâmplărie termopan. Apoi, am reusit să aplic pentru licența de Private Hire Driver (șofer din categoria taxi/ limuzine/ minibus), și cam asta lucrez de aproape 2 ani.

Jobul actual, de șofer, e o treaptă. În străinătate ai o mulțime de scări pe care poți urca.

Cât de grea a fost acomodarea? Care au fost problemele cu care v-ați confruntat?

Foarte grea. Lipsa familiei, a tuturor detaliilor (uneori enervante…) ale vieții de cuplu. Munca extrem de grea, intensă, sub calificarea din țară.

Cum sunt românii în afara țării? Empatizează? Se ajută? Găsești multe comentarii negative despre comunitățile de români din străinătate…

Se ajută, dar nu atât de mult pe cât ne-am aștepta… Am citit pe Facebook mai mult exemple negative decât pozitive. Cum ar fi: evitați-l pe X, fiindcă ne-a escrocat, ne-a subînchiriat o cameră într-o casă și după aceea nu ne-a mai restituit garanția la plecare; sau a plecat cu lucruri care nu erau ale lui… Trist. Dar și exemple pozitive, informații clare despre posturi vacante sau cursuri gratuite.

Practic, cine v-a ajutat acolo?

Am ajuns în prima zi la un prieten pe care-l cunoscusem cu câțiva ani înainte, din același oraș cu mine, care locuia deja în Anglia. Planul era să fie o vizită scurtă și după aceea să-mi văd de drum. Din păcate, mașina mi s-a defectat și mi-a dat peste cap toate planurile. Bietul om, nu s-a îndurat să mă scoată afară. Am locuit 3 săptămâni la el, casă și masă. Nu știu ce alternativă aș fi avut… probabil să dorm în mașină (asta de întâmpla în martie).

Cum v-ați găsit un job?

Îmi place să-mi planific totul cât mai bine – deci, înainte de plecare cam cu 3 luni cred, am început să caut informații despre Anglia pe Internet: site-uri de joburi, informații privitoare la transport, harta Londrei, posibilități de cazare. Mi-am tradus CV-ul în engleză și l-am trimis la sute de anunțuri de angajare. În final, au venit și răspunsuri pe e-mail, chiar programări la interviuri de angajare. Singura problema era că trebuia să ajung în Londra.

Plata muncii pe 2 zile era suficientă să-mi acopere chiria lunară, încă o zi îmi acoperea cheltuielile lunare cu alimentele. Deci, 3 zile lucrate într-o lună, pentru casă și masă. Asta e Anglia.

Primul job l-am avut la o firmă de confecții metalice, al cărei patron mi-a trimis un e-mail din care reieșea că îi plăcuse CV-ul meu. Era un om care lucra alături de angajații săi, într-un mic atelier în care producea la comanda obiecte de oțel sudat (garduri, balustrade, scări, șeminee, mobilier metalic de grădină) – toate foarte bine finisate și cu design deosebit.

A fost o surpriză extrem de plăcută: plata zilnică se ridica la 14 lire/oră pentru 8 ore. Îmi găsisem o cameră cu 220 lire/lună; foarte mică, dar nici nu căutam lux în acel moment. Brusc, am realizat ceva despre puterea de cumpărare: plata muncii pe 2 zile era suficientă să-mi acopere chiria lunară, încă o zi îmi acoperea cheltuielile lunare cu alimentele. Deci, 3 zile lucrate într-o lună, pentru casă și masă. Asta e Anglia. Punct.

În străinătate nu e destul să fii bun în ce faci

De unde ideea acestui ajutor pentru români? Ce resorturi sufletești v-au călăuzit către un astfel de gest minunat?

În urmă cu câteva săptămâni, logodnica mea și cu mine am fost contactați de persoane din Partidul Mișcarea Populară, pentru a ne invita să ne implicăm în activități de suport al Organizației Diaspora. Ne descoperisem înclinațiile politice de dreapta, în vara lui 2012. Între timp, s-au transformat în convingeri. Ca să fiu absolut sincer, în momentul în care mă pregăteam să plec în Anglia, aveam o mulțime de temeri. Teama de necunoscut, desigur. Aveam o speranță secretă: poate că vom găsi sprijin în Anglia din partea unui grup de oameni inimoși, din PMP. Eram aproape convinși că deja sunt organizații puternice, care pot fi adevărate “bărci de salvare” pentru nou-veniți, să le îndrume primii pași – până își află singuri drumul.

Și nu a fost deloc așa…

Realitatea nu a fost conform așteptărilor. În diaspora organizațiile abia se formează. Toată lumea spune că s-a săturat de politica actuala și că vrea “o altfel de politică”. Oamenii vor să știe că pot apela la un politician fără a se lovi de un zid de aroganță. Să simtă că politicianul e acolo ca să le servească interesele și să le ofere un cadru în care ființa umană să se poată dezvolta firesc, cu demnitate. Să nu mai simtă la întoarcerea în țară că sunt priviți ca aceia care au dezertat, care “nu au mâncat salam cu soia” și au preferat să plece pentru o viață mai bună.

Până să ajungă la o viaţă mai bună, emigranţii trec prin momente groaznice, de lipsuri de neimaginat. Mulţi ajung extrem de târziu la acea viaţă mai bună. Sau niciodată.

La supermarket, plătesc 50 de lire şi îmi umplu coşul de cumpărături cu alimente pentru o săptămână. La benzinărie, plătesc aproape 50 de lire şi îmi umplu rezervorul maşinii.

Trimit în ţară în fiecare săptămână, împreună cu logodnica mea, câte 100 de lire fiicei noastre. În schimbul acestor bani, nu primesc înapoi nici alimente, nici benzină… Banii ăştia ajung în România şi rămân acolo. România nu exportă nimic în schimbul acestor bani. E adevărat, fata noastră cumpără cele necesare acolo. Însă banii ăştia rămân în circuitul financiar al României.

S-a demonstrat că sumele trimise în țară de românii plecaţi la muncă în străinătate au depăşit investiţiile externe în economie.

Aşa s-a născut zvonul creşterii economice a ţării. Pe baza consumului. Pe baza vânzărilor înregistrate. Însă aceste vânzări au fost posibile cu bani care în urmă cu puţin timp de a fi cheltuiţi, tocmai au fost schimbaţi din lire sau euro. Aceste vânzări generează totodată TVA, taxe şi impozite – care susţin cheltuielile statului. Recent, s-a demonstrat că sumele trimise în țară de românii plecaţi la muncă în străinătate au depăşit investiţiile externe în economie. Însă investitorii străini solicită – şi obţin – facilităţi fiscale din partea statului român. Emigranţii români care trimit bani acasă nu obţin nicio facilitate pentru ei sau pentru membrii lor de familie rămaşi acasă… dimpotrivă. Când se întorc în ţară, cu ochii aburiţi de dor, ar trebui să fie întâmpinaţi cu aplauze, ca nişte eroi întorşi de pe front. Căci e o luptă, un front economic pe care trebuie să lupte în fiecare zi ca să-şi dovedească valoarea, în pofida uneori a piedicilor de tot felul, a rasismului sau xenofobiei. În străinătate nu e destul să fii bun în ce faci. Trebuie să fii de două ori mai bun, pentru a ajunge ca meritele tale să fie recunoscute.

Concluzia? Mi-am dat seama că, dacă îmi doresc ca unele lucruri să se schimbe, nu e suficient să aştept să se întâmple. Poate că nu se va întâmpla în timpul vieţii mele. Însă nu-mi place ideea ca aceste lucruri să rămână aşa şi în timpul vieţii copiilor mei. De aceea, m-am hotărât să încerc chiar eu să provoc o mică schimbare. Poate că puterea exemplului personal va inspira alţi oameni să facă la fel sau mai mult. Poate că schimbarea trebuie să înceapă de undeva. Dacă tot ne dorim cu toţii ca lumea să fie un loc mai bun, de ce să nu începem prin a ne schimba noi mai întâi, fiecare într-o persoană mai bună?

 Vă simțiți atras de politică?

Încă nu ştiu dacă mă va interesa politica sau nu. Probabil că nu. Sau poate că da, numai în cazul în care voi descoperi că pot schimba alte destine în bine, mai multe decât singur. Însă sunt mult mai sigur că mă atrage ideea de a dezvolta o fundaţie care să reuşească să ajute un număr mult mai mare de oameni. Până la acel moment, încep prin a ajuta, cu mijloacele mele modeste, câte o persoană pe lună.

Prestigiul la locul de muncă se obţine greu, însă odată obţinut, e o bază a unei recunoaşteri – chiar din partea şefilor – pe care nu am întâlnit-o în România.

 Care sunt avantajele muncii şi traiului în Anglia?

Lipsa pilelor. Nu te loveşti de amanta şefului, de nepotul directorului, de nașul sau finul managerului. În majoritatea cazurilor, munca de calitate este recunoscută şi recompensată. În străinătate eşti mereu pe o treaptă a unei scări. Depinde doar de voinţa ta, de seriozitate şi de consecvenţă să urci treaptă cu treaptă. Prestigiul la locul de muncă se obţine greu, însă odată obţinut, e o bază a unei recunoaşteri – chiar din partea şefilor – pe care nu am întâlnit-o în ţară. Şi, desigur, banii. Munceşti trei zile pentru acoperirea cerinţelor de cazare şi hrană minimale. Cumperi o maşină de ocazie cu banii pe o săptămână de muncă. Ai ocazia să pleci în concediu în destinaţii considerate exotice, dar care sunt mai apropiate (şi, de multe ori, mai ieftine) decât Constanţa: litoralul spaniol, portughez, sudul Franţei. Şi, probabil, dacă momentul ridicării vizelor pentru românii care doresc să emigreze în SUA va sosi, un bun antrenament al traiului în democraţii concurenţiale şi societate anglofonă – precum şi şanse reale de mutare pe cealaltă parte a Atlanticului.

Câteva ponturi pentru românii care îşi caută un trăi mai bun în afară ţării…

Nu plecaţi nepregătiţi. Informaţi-vă cât mai bine, învăţaţi limba ţării în care doriţi să plecaţi, informaţi-vă dacă vă sunt recunoscute calificările. Mai ales, nu vă aventuraţi să abordaţi o meserie care vă este total străină; încercaţi pe cât posibil să aveţi continuitate în ceea ce ştiţi deja. Imaginaţi-vă că ajungeţi în Anglia şi că în ţară aţi lucrat ca instalator, unul foarte bun. Fiţi conştienţi că, odată ajunşi în Anglia, veţi concura pe aceleaşi joburi cu alţi instalatori extrem de buni. Şi foarte determinaţi. Unii, chiar disperaţi. Desigur, unii vor fi polonezi, alţii bulgari, sau italieni, ori greci. Să nu uităm de alţi români. Deci, nu vă imaginaţi că valoarea voastră – dovedită – în mediul de acasă e o garanţie a succesului într-o economie în care lucrurile se mişcă mult mai dinamic.

În acelaşi timp însă, fiţi pregătiţi să faceţi munci total diferite de cele pe care v-aţi fi imaginat vreodată că le-aţi face. Aici, munca nu e o ruşine; niciun fel de muncă.

Care este visul românului Covataru?

Am mai multe: Să-mi pun la punct web-site-ul afacerii mele, www.the-expansion-joints.co.uk (succesor al www.rosturi.ro), să demarez afacerea aici. Apoi, să reușesc să fac un contract de ipotecă, pentru o casă aici, în Londra. Și îmi doresc nespus să obțin toate autorizările pentru fundația The Romanian Trust UK, apoi să o dezvolt pentru a reuși să ofer un sprijin mult mai puternic românilor care și-au legat viața de Marea Britanie. Pe de o parte, celor care se află deja aici. Pe de alta, membrilor de familie ai acestora rămași acasă, copii care cresc fără tată (sau mai trist, în anumite cazuri, fără mamă). Copii care adorm suspinând gâtuit, de dor de părinți…

Povestiți-mi despre Fundația The Romanian Trust.

Fundația are ca scop o serie de activități de suport îndreptate în principal către comunitatea românilor care trăiesc și muncesc în UK, dar și a altor persoane sau grupuri aflate în nevoie. Scopul final al acestor activități este acela de a îmbunătăți eficiența personală și a deveni cetățeni mai buni, implicați la rândul lor în activități de suport.

Fundația va coopta și va păstra contactul atât cu persoane de specialitate, profesioniști și specialiști din domenii ca: notarial, juridic, medical, administrativ, psihologic, dar și cu oricare organizații al căror aport ar putea fi benefic.

În 1984, am trimis la OSIM o propunere de invenţie… După câteva luni, o completare în descriere, cerută de ei. Apoi, pauză… Ani şi ani… Am considerat că n-o fi fost invenţie. În 2010, surpriză! Găsesc întâmplător pe site la OSIM numele meu. Invenţie. Brevet. Brevetată în 1989. Nu m-a anunţat nimeni. Oficial, este pe numele meu. Sunt inventator. Motor cu ardere internă, de un tip diferit. Problema e că, după 20 ani, orice invenţie intră în patrimonul mondial public. Orice firmă de profil poate construi motoare conform invenţiei mele, fără să-mi datoreze nimic… Aşa cum nu-i plătim azi lui Edison că-i folosim becul.

Pe Facebook, botoşăneanul Cezar Covataru a scris:

„Cu incepere de la 1/07/2017, pun in aplicare o initiativa personala pentru a acorda un sprijin efectiv cuiva care are cu adevarat nevoie, pentru inceperea unei noi vieti in Londra. In fiecare luna imi voi oferi ajutorul cate unei persoane. Sper ca in viitor sa reusesc sa fac acest lucru saptamanal. Fiind sofer de taxi in Londra, am destula flexibilitate si independenta de miscare. Pe scurt, ajutorul va consta in:
– transport de la aeroport (sau autocar) in Londra;
– sprijin pt gasirea de variante de cazare;
– programare pt obtinerea NINo (national insurance number, cam ca un cnp romanesc) – necesar pt angajare, cont bancar, servicii medicale;

– sprijin pt gasire de lucru;
– sprijin pt invatare / perfectionare limba engleza;
– indrumari pt necesitatile de cumparaturi, transport, telefon, internet;
… precum si orice alte detalii sunt necesare unei persoane nou – venita in Londra.”

Toate acestea, in mod absolut gratuit. Alta luna, alta persoana.

Sper ca peste un an sa ma pot mandri cu un palmares de 12 persoane care sa-si fi gasit o viata mai buna aici la Londra. Si de ce nu, 12 prieteni buni.

In urma cu 3 ani, abia ajunsesem – si am fost ajutat. A contat enorm. Acum, consider ca e momentul sa incep sa ajut si eu. Nu voi putea sa ajut cu bani, nu sunt bogat. Insa exista multe alte forme de a ajuta un om sa ajunga sa isi castige banii lui. Aceasta initiativa este un preambul la ceea ce va fi activitatea fundatiei The Romanian Trust, aflata in pregatire.

Daca traiesti in Romania si iti doresti sa emigrezi in Anglia (cat se mai poate); dar esti lipsit(a) de mijloace sau ti-e teama de necunoscut – desi stii despre tine ca ai capacitatea de a munci cu daruire si seriozitate – sunt sanse sa gasesti aici o companie careia sa-i placa de tine, sa faci aceeasi munca pe care o cunosti bine – dar pe bani mai buni. Pregateste-ti CV-ul, il astept pe adresa de e-mail cezar.covataru@yahoo.co.uk .

Plus o descriere cat mai cuprinzatoare a situatiei si a motivelor tale. Voi pastra confidentiale datele tale. In ultima saptamana a fiecarei luni, voi alege dintre mesajele primite persoana pe care o voi ajuta in luna ce urmeaza.

Nu o sa fie costuri ascunse, e gratis. Nu voi avea pretentii la comisioane din banii pe care ii vei castiga. Un “multumesc” va fi de ajuns. Si poate, dupa o vreme, imi vei urma exemplul si vei incepe sa ajuti la randul tau pe alti oameni cu care soarta nu a fost blanda.

Nu incurajez cersetoria. Nu-mi cere bani cu imprumut. Daca iti pot da si te salveaza de la ceva, iti dau si nu ma astept sa mi-i restitui vreodata.

Cam asta e”.