Portugalia: Socialiștii lui António da Costa, victorie fără surprize

Socialiștii (PS) au câștigat 36.65% din voturi, urmați de așa-zișii social-democrați (PSD) cu 27.90%. Rata de participare la scrutin a fost de 54,5%, cea mai mică pentru alegerile generale de când Portugalia a redevenit democrație, adică din 1974 încoace.

Geringonça (soluția improvizată)

Portugalia are un Parlament unicameral (Adunarea Republicii), cu 230 de locuri, majoritatea însemnând 116 reprezentanți.

Acum, Partidul Socialist (PS) a obținut cel mai mare număr de voturi, dar nu și o majoritate. Iar acest lucru înseamnă că trebuie să negocieze o nouă înțelegere cu unul sau ambii aliați de extremă stânga din legislatura anterioară – Blocul Stângii și Partidul Comunist -, dar președintele PS, Antonio da Costa a declarat că ar putea negocia și cu noul partid PAN (Oameni-Animale-Natură).

Alinața care s-a aflat la putere în Portugalia a fost poreclită „soluția improvizată” deși partidul lui Costa a întors tendința declinului socialist european, iar datorită unei combinații de politici pro-creștere economică și respectarea angajamentelor față de regulile de responsabilitate fiscală din zona euro, a câștigat respectul alegătorilor.

Ministrul Finanțelor, Mário Centeno, a elaborat deficite bugetare reduse istoric, deoarece exporturile, turismul și dezvoltarea pieței interne au dat economiei patru ani consecutivi de creștere, ceea ce s-a materializat în sporirea veniturilor populației. Cu toate acestea, se consideră că PS stă agățat în cârligul exstremei stângi de care nu se poate debarasa.

Socialiștii sunt social-democrați, iar social-democrații sunt liberali

Principalele partide portugheze care și-au disputat supremația sunt Partidul Socialist (PS), care este un partid social-democrat, de centru-stânga și Partidul Social-Democrat, care este un partid liberal, de centru-dreapta, aliniat politicilor de la Bruxelles și idealurilor așa-zis „progresiste”!

Mai există două formațiuni politice notabile, Partidul Popular (conservator, creștin-democrat, de dreapta) și Blocul Stângii (socialist, anti-capitalist).

Partidele mai mici sunt reprezentate de Partidul Comunist (extrema stângă), Partidul Ecologist (Verzii, care-s tot de stânga) și Partidul Oameni-Animale-Natură (care militează pentru bunăstarea animalelor și mediu).

Coaliția de guvernământ se va alcătui, așadar, din reprezentanții PS + Blocul Stângii + CDU (+PAN).

CDU (a cărei componentă principală este Partidul Comunist Portughez) este mai mult în stilul partidelor comuniste old-school, cu o bază de sprijin mai puternică în rândul clasei muncitoare și a alegătorilor mai în vârstă. În anii ‘70 și ‘80, sub Álvaro Cunhal, a fost unul dintre cele mai pro-sovietice partide comuniste din Europa de Vest.

Blocul Stângii (Bloco de Esquerda), pe de altă parte, este mai mult în stilul noilor mișcări europene de stânga, de „progresiști” radicali – cum ar fi Podemos și La France Insoumise, cu o bază de sprijin mai puternică în rândul clasei de mijloc, al tinerilor și studenților.

Blazare și demisii pe eșichierul dreptei

În primul rând, Partidul Social Democrat condus de Rui Fernando da Silva Rio (fostul primar al orașului Porto), pare mulțumit să stea în opoziție, căci altfel ar fi greu de explicat delăsarea din campania electorală. Dar, ar mai exista o explicație: acordul dintre PS și PSD.

Îndată după alegerile din 2015, pierdute de PSD-ul care se îndrepta către zona de centru-dreapta, Rui Rio și premierul António Costa au semnat un acord – în aprilie 2018 – care viza cooperarea pentru o reformă destinată să ofere mai multe puteri municipalităților, precum și pentru o strategie de 12 ani de menținere a utilizării fondurilor structurale ale Uniunii Europene pentru dezvoltare.

Cea de a doua forță de drapta din Portugalia, este Partidul Conservator CDS (CDS-PP), însă popularii au obținut doar 4,2 la sută din voturi, scrutinul fiind o palmă serioasă pentru dreapta portugheză. Reprezentarea parlamentară a CDS-PP s-a redus de la 18 la 5 locuri, astfel încât liderul partidului, Assunção Cristas, a anunțat că va demisiona.

De la ideologie la economie

Presa, în cvasi-totalitatea ei, a ținut să remarce că în Portugalia nu există o mișcare de „extremă dreapta”, naționalistă, suveranistă, lăsând a se înțelege că linia portugheză ar fi cea „progresistă”, globalistă.

Aderența la stânga este oarecum constantă, încă de la Revoluția garoafelor, din 1974, când o lovitură de stat militară, dar pașnică, a înlăturat dreapta de la guvernare și a pus capăt Războiului colonial. Propriu zis, PS și PSD au alternat la conducerea Portugaliei.

António Luís Santos da Costa conduce partidul din 2014, el fiind în prealabil primar al Lisabonei (2007-2015) și prim-ministru din 2015. A mai ocupat funcția de Ministru al Justiției (1999 -2002), cea de Ministru al Internelor (2005-2007), precum și diverse funcții în structurile europene. Antonio da Costa, până în prezent un susținător al programelor anti-austeritate, a declarat că se va apleca de acum și asupra unor chestiuni precum schimbările climatice, problema demografiei, combaterea inegalităților de gen și trecerea la o societate digitală.

Cum stau lucrurile, de fapt?

Economia Portugaliei a crescut cu 2,8% în 2017 și cu 2,1% în 2018. În 2010, cu un an înainte de a solicita asistență financiară de la Fondul Monetar Internațional (FMI) și UE, Portugalia a exportat bunuri în valoare de 37,3 miliarde de euro. De atunci, exporturile au crescut aproape în fiecare an, ajungând la aproximativ 58 de miliarde de euro în 2018. Exporturile portugheze au reprezentat peste 40% din rata de creștere a țării în 2018, comparativ cu aproape 30% în 2010.

Guvernul socialist se laudă cu succesul său de a scoate țara din austeritate. Cu toate acestea, modelul actual de creștere a investițiilor scăzute este nesustenabil și mai rămâne sub semnul întrebării restructurarea datoriilor.

În special, guvernul a redus investițiile – iar în 2016 a înregistrat chiar și niveluri negative ale investițiilor publice, în care deprecierea activelor statului a depășit cheltuielile.

Începând cu 2015, Blocul Stângii a oferit sprijin parlamentar administrației Costa, în timp ce a încercat să exercite presiuni în chestiuni precum reducerea șomajului ori creșterea salariului minim.

De asemenea, Blocul Stângii, chiar dacă nu propune ca Portugalia să părăsească moneda euro, a afirmat foarte clar că dacă circumstanțele ar impune noi măsuri de austeritate în interesul euro sau în interesul autorităților europene, părăsirea zonei euro trebuie să fie o opțiune.

Deocamdată, a existat o recuperare a pierderilor salariale și a pensiilor, întrucât numeroase creșteri de impozite au fost eliminate, salariul minim a fost crescut, ca și majoritatea pensiilor. Au fost luate și alte măsuri importante care au acționat ca o creștere indirectă a salariilor: un preț social al energiei electrice (cu facturi reduse pentru familiile cu venituri mici), bilete de transport public mult mai ieftine, cărți gratuite pentru toți elevii până la vârsta de 18 ani și protecție socială pentru copii.

În schimb, conflictul asupra dreptului muncii a fost scos la iveală diferențele cruciale dintre guvern și partidele de stânga. Cea mai importantă reglementare legislativă în domeniu – prelungirea unei „perioade de probă” în contractele lucrătorilor, care acoperă primele 6  luni de la angajare – este în prezent examinată de Curtea Constituțională.

Este o continuare a guvernării precedente, dar Europa își încetinește deja motoarele economiei și rămâne de văzut dacă stânga poate face față unei asemenea situații. Ca fapt divers, Costa a venit la putere după ce „troika” (FMI, Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană) își terminase de implementat măsurile de austeritate. La fel, rămâne de văzut dacă noul guvern va avea fantezii legate de egalitățile de gen sau schimbările climatice în contextul economic tot mai presant.