Catedrala greșelilor de documentare. Recorder: Ne cerem scuze!

Publicația devenită cunoscută pentru reportajele sale îndreptate împotriva Bisericii Ortodoxe Române și a clericilor BOR recunoaște că a greșit când a scris articolul Catedrala prăduirii neamului. Recorder spune că a „încercat să elimine orice breșă din procesul de documentare”, dar se găsește în postura de a recunoaște că a lăsat „o zonă neacoperită”, referindu-se la datele privind materialele utilizate în construcție.

• Haos în Programul SAFE. Alexandru Nazare: Probabil domnul Miruță nu a fost suficient de bine informat
• Universul îl aplaudă, Leon îl plimbă. Dumitru Prunariu omagiat la 45 de ani de la misiunea istoricǎ
• Letonia, implicată în atacul asupra Moscovei? Rusia amenință direct NATO
• CSM acuză guvernul că refuză să adopte măsurile necesare pentru acoperirea deficitului cronic de personal din instanţe şi parchete
• PSD: Ilie Bolojan trebuie să răspundă în fața cetățenilor și a legii pentru breșa de securitate pe care a produs-o

Aliajul din care este făcut acoperișul nu conține aur

Compania Valcon Roofs, cea care a lucrat la acoperișul Catedralei, a emis o replică, întrucât consideră că datele prezentate de Recorder sunt eronate sau cel puțin insuficient de bine documentate.

Redam în continuare informațiile prezentate de Valcon Roofs:

Recorder: Pentru jgheaburi, turle și alte părți din acoperiș s-au livrat 30.000 mp de tablă din Cupru aurit.

Realitatea: Cantitatea brută de tablă contractată = 19.912,92 m

Recorder: Se montează ca material „Cupru aurit“.

Realitatea: Aliajul din Cupru folosit la această lucrare nu conține aur și nu are nici acoperire din aur, iar denumirea de TECU-GOLD este una generică și folosită datorită aspectului auriu.

Recorder: Cel mai scump lucru cu care se poate acoperi ceva.

Realitatea: În general, cele mai scumpe sisteme de învelitori sunt cele pe bază de Cupru, dar sunt și cele mai rezistente ca durată de viață dintre toate sistemele de învelitori din lume. La fel de rezistente ca TECU-GOLD și deosebite, dar mai scumpe sunt: TECU BRASS BROWNISCHED și TECU-PATINA, care au aspect de galben rumenit verzui.

Recorder: A costat 84 Euro metrul pătrat, în timp ce o tabla de calitate pentru acoperirea caselor ajunge la 15-20 Euro metrul pătrat.

Valcon Roofs:

• Preț achiziție, SC VALCON ROOFS SRL de la KME Germania = 82.57 Euro/mp
• Preț vânzare, SC VALCON ROOFS SRL către Patriarhia Română = 84.22 Euro/mp

Adaos comercial=1.9% , adică 1.65 Euro/mp, în care sunt incluse cheltuieli de transport, depozitare, manipulare și diferența de curs valutar.

• La 15-20 Euro/mp se pot cumpăra anumite materiale sau tablă pentru învelitori din oțel moale zincat, oțel zincat vopsit, aluminiu vopsit, dar care nu îndeplinesc exigențele din punct de vedere arhitectural, tehnologic și mai cu seamă durată de viață.
• Materialul folosit (TECU-GOLD) îndeplinește condițiile de versatilitate, de aplicare a unor tehnologii care să asigure învelitorii o durată de viață de peste 2.000 ani fără a fi nevoie de intervenții decât în situații foarte rare, ținând cont de înălțimea acoperișului.
• Conform unui studiu și unor calcule făcute de cei de la KME Germania, pe baza unor formule de calcul și a unor exemple de învelitori vechi care sunt din Cupru de peste 300 de ani vechime, această tablă cu grosimea de 0.7 mm va avea peste 2.000 ani o grosime de aproximativ 0.4 – 0.5 mm în urma fenomenului de elutrație.
• Acest proiect este singurul din lume care a primit o garanție a sistemului de învelitoare montat pentru o perioadă de 50 ani, ceea ce nu a putut să garanteze nici o altă firmă dintre celelalte pentru material și montaj.

În urma acestor precizări, Recorder a arătat că, în cazul acoperișului,a extras, din documente, „două cifre care vizau cantitatea de tablă folosită: una de 19.900mp și una de 10.000mp. Așa am ajuns la un total de 30.000mp. Valcon Roofs susține că cei 10.000mp sunt de fapt manoperă, iar cantitatea reală de tablă folosită pentru acoperișul Catedralei este 19.912mp”.

„Întrucât nu avem documente cu care să-i contrazicem, ne-o asumăm ca pe o eroare de documentare pe care am corectat-o în articol printr-o erată”.

Precizări despre lucrările de piatră

Compania Theda Mar, menționată și ea în articolul Recorder, a restabilit realitatea prin câteva precizări.

„Societatea noastră a început colaborarea cu Patriarhia Română în anul 2018, la trei ani după ce domnul Adriean Videanu și-a încheiat activitatea politică, iar modul în care s-au derulat discuțiile de negociere și stabilire a termenilor contractuali a fost rolul activității unei echipe de profesioniști, începând cu arhitecții și proiectanții noștri, managerii de proiect și montaj.

Suntem mândri și onorați că avem ocazia să participăm la construirea acestui monument arhitectonic care în opinia noastră și a specialiștilor în domeniu, este o lucrare de operă similară și de aceeași importanță cu alte asemenea monumente care sunt considerate puncte de reper mondial și obiective de interes turistic, cum ar fi Catedrala San Pietro – Vatican, Catredala Notre Dame – Paris, Domul din Milano, Catedrala Sagrada Familia – Barcelona, Catedrala Sfântul Ștefan – Viena, etc.”, au transmis cei de la Theda Mar.

Redăm în continuare precizările Theda Mar:

Recorder: Am cerut de la ei oferte de preț pentru sistemele de prindere folosite la catedrală și am găsit valori umflate chiar și de zece ori.

Răspuns: Toate elementele metalice și auxiliarele folosite la prinderea elementelor de piatră sunt realizate din metale de înaltă calitate (de exemplu inox clasa A4). Observăm că în articolul Recorder nu este făcută distincția între calitatea metalelor. Bănuim că a fost o altă „scăpare” a jurnalistului, de la care ne-am fi așteptat, în spiritul eticii profesionale, să facă o minimă verificare imparțială. Astfel, vom clarifica noi și acest aspect, luând ca exemplu poziția din articolul Recorder descrisă drept:

„Șuruburi FAZ ÎI 12/30 având descriere comercială – FAZ ÎI 12/30 (12X130) ANCORA METAL” – fiind și cea mai ridicată din punct de vedere al valorii.

De fapt, acest „șurub” – așa cum a fost prezentat el de Recorder, este o ancoră metalică din INOX de înaltă rezistență, folosită la prinderea în beton a substructurii metalice pe care au fost agrafate ulterior elementele masive de piatră. Denumirea corectă este „FAZ II 12/30 (12X130) A4 ANCORĂ METAL INOX”. Cei care sunt cu adevărat ingineri constructori înțeleg diferența între „metal” (care este în general o denumire folosită pentru a desemna generic un oțel) și Inox grad A4  – atât din punct de vedere al calității și caracteristicilor tehnice ale materialului, cât și a diferențelor de cost. La o solicitare de ofertă adresată către furnizorul de astfel de elemente, am primit cotația de preț actuală (pe care de altfel ar fi primit-o și Recorder dacă ar fi solicitat piesa corectă). Valoarea actuală este cu peste 19.000 de euro MAI MARE decât valoarea cu care a contractat Patriarhia acest reper.

Un alt exemplu este reperul „Piuliță M12”, a cărei denumire comercială CORECTĂ este de fapt „Piuliță M12 INOX”. Așadar, este vorba despre același material – INOX al cărui preț îl putem afla la o simplă interogare în piață și vom ajunge la concluzia că este de peste două ori MAI MARE decât prețul contractat de Patriarhie, și NU de 10 ori mai mic, cum menționează Recorder. Dar sigur că, pentru a prezenta o realitate din piață, ar fi fost de așteptat ca jurnalistul de investigații să colecteze informații reale prin mijloace directe și documentate, care să ofere un termen de comparație corect. Din păcate, este o lamentabilă eroare pentru jurnalismul de investigație din România.

Recorder: Am văzut că o bucată de Onyx care are grosime de 48 de centimetri costă 16 mii și ceva de euro.

Răspuns: Acea piesă de onix pentru Poarta Împărătească are de fapt dimensiunea de încadrare de 50cm x 125cm x 48cm = 0,3 metri cubi, piesa având o greutate de aproximativ 630 kg. Prețul include materialul, proiectare de specialitate, procesarea materialului (rectificare, profilare, cioplitorie, șlefuire), montajul acestuia, auxiliarele de montaj (subansabluri metalice, elemente de prindere, ancore chimice și mecanice, rășini, etc), transportul, manipularea, retușurile după montaj, recristalizare, ceruire, relustruire. Pentru procesarea acestui singur reper au fost necesare aproximativ 96 de ore de execuție – procesare mecanizată de înaltă fidelitate pentru profilări speciale, cioplitorie de specialitate cu maeștri pietrari, șlefuitorie și peste 16 ore de montaj specializat (echipă de montaj formată din patru pietrari).

Recorder: Doar pardoseala din altar, cea mai mică parte a încăperii principale, valorează aproape 388.000 de euro.

Răspuns: Valoarea menționată nu este aferentă doar pardoselii Sfântului Altar, ci este pentru INTREAGA pardoseală pusă în operă în Catedrală, aferentă Altarului, Soleii 1 și Soleii 2.

Sunt puse în operă peste 14 medalioane realizate cu tehnologia WaterJet, elemente tăiate pe curb și sub unghi, profilări speciale și inserții de „piatră în piatră”, trepte masive din piatră pe drept și pe curb, elemente de piatră sculptate tip „coajă”, piese debitate în „carte deschisă” etc. Vrem doar să menționăm un singur detaliu, pentru a face mai simplă înțelegerea complexității execuției unei astfel de pardoseli: tăierile folosind tehnologia WaterJet a pieselor montate în Altar și Solei însumează peste 9,62 kilometri!

Pentru toate piesele din pardoseală s-au făcut premontaj la rece și rectificările necesare, astfel încât piesele să se poată alătura urmărind continuarea venaturii pe toată suprafața montată.

Pardoseala realizată este o pardoseală în desen tip „carte deschisă”, fiind folosite materiale în pereche, având debitare, procesare și manoperă de maximă complexitate, piesele fiind montate cu ajutorul marcajelor pe fiecare placă pusă în operă.

Recorder: Dom’le, n-are cum să coste atâta cheile de boltă. Orice-ar fi! Lucrez de 30 de ani cu piatră. Urc acum în mașină și îți aduc o cheie de boltă fix ca aia de la Videanu. O facem la firmă într-o oră și ți-o vând cu 30 de euro. Cum să fie 530 de euro bucata? E ireal”, ne-a spus inginerul, care a preferat să nu-și dezvăluie identitatea.”

Răspuns: Prețul real al piesei este de 210 euro și nu de 530 de euro, cum în mod eronat este indicat în articol. Cheia de boltă este o piesă masivă realizată din calcar, ce are dimensiunea de încadrare 36 x 23 x 22 centimetri și cântărește aproximativ 60 de kilograme. Piesa este un element complex, cu prelucrări speciale, profilări, cioplitorie în piatră pentru realizarea Crucii, șlefuire, prelucrări speciale de cant, chertări laterale pentru montaj la înălțime etc.

Pentru realizarea unei singure chei de boltă au fost necesare 22 ore de procesare, în trei activități diferite: prelucrare pe CNC, cioplitorie, șlefuitorie, folosind pe fiecare secție de producție lucrători cu specializări diferite. Dacă am lua în calcul DOAR costul manoperei de procesare a pietrei, costul ar fi de 129,68 euro.

Montajul acestei piese se face la înălțimi considerabile. Personalul care execută un astfel de montaj este un personal specializat, ce deține permise speciale de lucru la înălțime, având calificare superioară unui montator normal.

Menționăm că lucrul la înălțime implică riscuri majore și, în consecință, cheltuieli suplimentare datorate normelor SSM, pe care societatea noastră le respectă.

La realizarea lucrărilor de finisaje piatră naturală pentru obiectivul Catedrala Națională sunt implicați peste 800 de oameni ce activează pe lanțul de execuție, atât pe partea de extracție, transport, procesare și montaj.

În concluzie, considerăm ca fiind nejustificate și profund tendențioase toate afirmațiile și aprecierile făcute la adresa noastră, neavând nicio acoperire și fără a fi făcută o verificare reală, așa cum ar implica deontologia profesională, având singurul scop de a denigra.

După toate aceste explicații ale companiei Theda Mar, Recorder a recunoscut „greșeala de documentare”. Aceștia au hotărât să elimine din articol pasajele legate de prețul elementelor de prindere, adăugând o erată.

Într-un final, jurnaliștii Recorder menționează că după corectarea acestor greșeli, au recitit articolul și consideră că „el rămâne relevant și valoros pentru oricine este dispus să admită că administrarea banilor publici trebuie justificată chiar și atunci când e vorba de Biserică”.

Eduard Barbu a comentat pe contul său de Facebook: „Ăștia de la Recorder își cer scuze, dar și când își cer scuze o fac strâmb. Practic, datele financiare expuse de ei s-au dovedit gonflate. La întrebarea «ce rămâne valabil din ce-am scris în Catedrala prăduirii neamului , investigația noastră realizată cu bună-credință (bună-credință care reiese chiar din titlu) »? – răspunsul lor e de genul «nu rămâne nimic valabil din ce-am prezentat, dar Biserica e de vină că nu a fost transparentă.» Încearcă s-o facă pe deontologii, neasumându-și reala condiție: mercenari plătiți să livreze materiale care să terfelească simbolul Bisericii.

Ei zic: « deontologia profesională ne obligă să le recunoaștem și să ne cerem scuze pentru ele ». Noi nu credem că deontologia i-a obligat, cât teama de a nu fi clasați ca mincinoși cu metodă.”

Este Catedrala un proiect scump? Q Magazine a publicat AICI răspunsul la această întrebare cu cifre și date concrete.