Actual

Marco Rubio, aplaudat la Munchen: Întrebarea fundamentală este: ce anume apărăm?

Wolfgang Ischinger, președintele Conferinței de Securitate de la München, a susținut că în sală s-a auzit un oftat de ușurare în timpul discursului lui Marco Rubio, referindu-se la contrastul acestuia cu discursul vicepreședintelui american JD Vance din 2025. Într-adevăr, la finalul discursului, Marco Rubio a fost aplaudat în picioare de liderii prezenți în sală.

Rubio a declarat că guvernul lui Trump dorește să repare greșelile făcute de liderii mondiali în trecut, iar Washingtonul este dispus să facă acest lucru singur, dar ar prefera să aibă sprijinul aliaților săi europeni, spunând că „Statele Unite și Europa aparținem unității”.

„Facem parte dintr-o singură civilizație, civilizația occidentală. Suntem legați între noi prin cele mai profunde legături pe care națiunile le-ar putea împărtăși, făurite de secole de istorie comună, credință creștină, cultură, moștenire, limbă, strămoși și sacrificiile pe care strămoșii noștri le-au făcut împreună”, a spus el.

„Vrem ca Europa să fie puternică, credem că Europa poate supraviețui”, a mai spus Rubio în discursul său, adăugând că SUA „vor fi mereu un copil al Europei”.

El a subliniat că SUA nu încearcă „să divizeze, ci să revitalizeze” alianța transatlantică. Potrivit secretarului de stat american, Washingtonul nu dorește ca aliații lui să fie slabi, ci ca aceștia să se poată apăra singuri, astfel încât niciun adversar să nu pună la încercare SUA.

„Acționând împreună cu Europa vom reinstaura o politică externă sănătoasă”, a promis Marco Rubio.

Făcând referire la rolul Conferinței de Securitate de la Munchen, oficialul american a spus că atunci când vine vorba despre securitatea națională, nu este vorba doar despre „întrebări tehnice”, precum „cât cheltuim pentru apărare sau unde” ci „ce anume apărăm”.

„Sunt întrebări importante, dar întrebarea fundamentală la care trebuie să răspundem de la bun început este: Ce anume apărăm? Pentru că armatele nu luptă pentru abstracțiuni. Armatele luptă pentru un popor. Armatele luptă pentru o națiune. Armatele luptă pentru un mod de viață. Și asta este ceea ce apărăm”, a spus secretarul de stat american.

El a denunțat ONU, care în opinia sa nu joacă „niciun rol” pentru a soluționa conflictele existente în lume.

„Națiunile Unite încă au un potențial enorm de a fi un instrument în serviciul binelui în lume. Dar nu putem ignora faptul că astăzi, în chestiunile cele mai urgente care se află în fața noastră, Dar nu putem ignora faptul că, astăzi, în cele mai urgente probleme cu care ne confruntăm, nu are răspunsuri și nu a jucat practic niciun rol. Nu a putut rezolva războiul din Gaza”, a spus secretarul de stat al SUA.

Marco Rubio a făcut o serie de declarații privind economia. El a subliniat că dezindustrializarea nu a fost inevitabilă, ci a fost o alegere politică conștientă, o întreprindere economică de decenii care a deposedat națiunile de bogăția, capacitatea lor productivă și independența lor.

Un alt punct atins în discurs a fost migrația în masă, care – din punctul său de vedere – „a fost și continuă să fie o criză care transformă și destabilizează societățile din Occident”. Rubio a subliniat că trebuie să fie obținut controlul asupra granițelor noastre naționale.

Pe de altă parte, demnitarul american a declarat că Washingtonul nu știe dacă Rusia vrea cu adevărat să pună capăt războiului din Ucraina. El a dat asigurări că țara sa va face totul pentru a contribui la încheierea conflictului izbucnit în urmă cu aproape patru ani.

„Nu știm dacă dorința rușilor de a pune capăt războiului este sinceră”, a recunoscut Rubio, în contextul în care săptămâna viitoare se va desfășura la Geneva o nouă rundă de discuții în acest dosar.

Vă prezentăm discursul integral al secretarului de stat al SUA, Marco Rubio:

„Vă mulțumesc, vă mulțumesc foarte mult. Ne-am adunat astăzi aici ca membri ai unei alianțe istorice, o alianță care a salvat și a schimbat lumea. Când această conferință a început în 1963, ea avea loc într-o țară, de fapt pe un continent, divizat împotriva sa. Linia dintre comunism și libertate trecea prin inima Germaniei. Primele garduri de sârmă ghimpată ale Zidului Berlinului fuseseră ridicate cu doar doi ani înainte, iar cu doar câteva luni înainte de prima conferință, înainte ca predecesorii noștri să se întâlnească aici, la München, Criza rachetelor din Cuba adusese lumea în pragul distrugerii nucleare.

Chiar dacă Al Doilea Război Mondial era încă viu în memoria americanilor și a europenilor deopotrivă, ne aflam deja în fața unei noi catastrofe globale, una cu potențialul unei distrugeri de un tip nou, mai apocaliptic și mai definitiv decât orice altceva din istoria omenirii. În momentul acelei prime reuniuni, comunismul sovietic era în ofensivă, iar mii de ani de civilizație occidentală atârnau de un fir de păr. Victoria era departe de a fi sigură, dar eram animați de un scop comun.

Eram uniți nu doar de ceea ce combăteam, ci de ceea ce apăram, iar împreună Europa și America au învins.

Un continent a fost reconstruit, oamenii noștri au prosperat, în timp blocurile Est și Vest s-au reunificat, o civilizație a fost din nou întregită. Zidul infam care despărțise această națiune în două a căzut, iar odată cu el un imperiu al răului, iar Estul și Vestul au devenit din nou unul singur. Însă euforia acestei victorii ne-a dus într-o iluzie periculoasă: că am fi ajuns la sfârșitul istoriei, că fiecare națiune avea să devină o democrație liberală, că legăturile create doar prin comerț aveau să înlocuiască națiunea, că așa-numita ordine globală bazată pe reguli avea să înlocuiască interesul național și că urma să trăim într-o lume fără frontiere, în care toți să fim cetățeni ai lumii.

A fost o idee naivă, care a ignorat atât natura umană, cât și lecțiile a peste 5.000 de ani de istorie consemnată, iar costul a fost enorm. În această iluzie am îmbrățișat o viziune dogmatică a comerțului liber și neîngrădit, în timp ce alte națiuni își protejau economiile și își subvenționau companiile pentru a ne submina sistematic, închizând fabrici, dezindustrializând părți întregi ale societăților noastre, trimițând milioane de locuri de muncă din clasa muncitoare și de mijloc peste hotare și cedând controlul lanțurilor noastre critice de aprovizionare unor adversari și rivali.

Ne-am externalizat tot mai mult suveranitatea către instituții internaționale, în timp ce multe state au investit în sisteme masive de asistență socială în detrimentul capacității de a se apăra, chiar în timp ce alte țări investeau în cea mai rapidă consolidare militară din istoria omenirii și nu au ezitat să folosească forța dură pentru a-și urmări interesele.

Pentru a mulțumi un cult al climei, ne-am impus singuri politici energetice care ne sărăcesc populația, în timp ce competitorii noștri exploatează petrolul, cărbunele, gazul natural și orice altă resursă, nu doar pentru a-și alimenta economiile, ci și ca pârghie împotriva noastră. Iar în goana după o lume fără frontiere, ne-am deschis porțile către un val fără precedent de migrație în masă, care amenință coeziunea societăților noastre, continuitatea culturii noastre și viitorul popoarelor noastre.

Am făcut aceste greșeli împreună, iar acum, tot împreună, le datorăm oamenilor noștri confruntarea cu realitatea și mersul mai departe, reconstruirea.

Sub președintele Trump, Statele Unite ale Americii își vor asuma din nou sarcina reînnoirii și restaurării, ghidate de o viziune a unui viitor la fel de mândru, suveran și vital precum trecutul civilizației noastre.

Deși suntem pregătiți, dacă va fi necesar, să facem acest lucru singuri, preferința și speranța noastră este să o facem împreună cu voi, prietenii noștri din Europa, pentru că Statele Unite și Europa aparțin împreună. America a fost fondată acum 250 de ani, dar rădăcinile ei au început aici, pe acest continent, cu mult înainte; oamenii care au colonizat și au construit națiunea mea au sosit purtând cu ei amintirile, tradițiile și credința creștină ale strămoșilor lor, ca o moștenire sacră, o legătură indestructibilă între Lumea Veche și Lumea Nouă.

Facem parte dintr-o singură civilizație, civilizația occidentală, legați prin cele mai profunde legături pe care le pot împărtăși națiunile: secole de istorie comună, credință creștină, cultură, patrimoniu, limbaj, origine și sacrificiile strămoșilor noștri pentru civilizația comună care ne-a fost lăsată moștenire.

De aceea, uneori, noi, americanii, putem părea direcți și insistenți în sfaturile noastre. De aceea președintele Trump cere seriozitate și reciprocitate prietenilor noștri europeni, pentru că ne pasă profund de viitorul vostru și de al nostru.

Dacă uneori nu suntem de acord, dezacordurile noastre izvorăsc din grija sinceră pentru o Europă de care suntem legați nu doar economic sau militar, ci și spiritual și cultural.

Vrem ca Europa să fie puternică, credem că Europa trebuie să supraviețuiască, pentru că cele două mari războaie ale secolului trecut ne amintesc constant că destinul nostru este și va fi întotdeauna legat de al vostru, iar soarta Europei nu va fi niciodată irelevantă pentru noi.

Securitatea națională, tema centrală a acestei conferințe, nu este doar o chestiune de calcule tehnice despre bugete sau desfășurări militare; întrebarea fundamentală este ce anume apărăm, pentru că armatele nu luptă pentru abstracțiuni, ci pentru un popor, pentru o națiune, pentru un mod de viață, iar aceasta este miza: o mare civilizație, mândră de istoria ei, încrezătoare în viitorul ei și hotărâtă să fie stăpână pe propriul destin economic și politic.

Aici, în Europa, s-au născut ideile care au schimbat lumea: statul de drept, universitățile, revoluția științifică; acest continent a dat lumii geniul lui Mozart și Beethoven, al lui Dante și Shakespeare, al lui Michelangelo și Da Vinci, al Beatles și Rolling Stones, iar bolțile Capelei Sixtine și turlele catedralelor mărturisesc nu doar măreția trecutului sau credința care le-a inspirat, ci și posibilitățile viitorului nostru, dacă vom avea curajul să ne asumăm moștenirea.

Dezindustrializarea nu a fost inevitabilă, ci rezultatul unor alegeri politice conștiente, iar pierderea suveranității asupra lanțurilor de aprovizionare nu a fost un efect natural al comerțului global, ci o transformare voluntară și imprudentă care ne-a făcut vulnerabili. Migrația în masă nu este o temă marginală, ci o criză care destabilizează societățile occidentale, iar controlul frontierelor nu este xenofobie, ci un act fundamental de suveranitate.

Putem reindustrializa, putem inova, putem construi un nou secol occidental, dar trebuie să reformăm instituțiile globale, să punem interesele popoarelor noastre pe primul loc și să nu ne mai ascundem în spatele unor abstracțiuni. Aceasta este calea pe care Statele Unite au ales-o sub președintele Trump și pe care vă invităm să o parcurgem din nou împreună, așa cum am mai făcut-o, pentru că declinul nu este un destin inevitabil, ci o alegere, iar noi refuzăm să o facem.

Vrem aliați puternici, mândri de cultura și moștenirea lor, capabili să se apere și dispuși să apere o civilizație unică și de neînlocuit, pentru ca, acționând împreună, să redăm Occidentului claritatea, forța și sensul de sine, să descurajăm forțele care amenință ștergerea noastră civilizațională și să demonstrăm că epoca transatlantică nu se încheie aici, pentru că America, deși își are casa în emisfera vestică, va fi întotdeauna un copil al Europei, iar istoriile și destinele noastre vor rămâne legate.”

În lipsa unui acord scris al QMagazine, pot fi preluate maxim 500 de caractere din acest text, fără a depăşi jumătate din articol. Este obligatorie citarea sursei www.qmagazine.ro, cu link către site, în primul paragraf, și cu precizarea „Citiţi integral pe www.qmagazine.ro”, cu link, la finalul paragrafului.

Click pentru a comenta

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Cele mai populare articole

To Top