Thury Ștefan, unul dintre cei mai talentați balerini români a murit astăzi, la vârsta de 81 de ani.
- Haos în Programul SAFE. Alexandru Nazare: Probabil domnul Miruță nu a fost suficient de bine informat
- Universul îl aplaudă, Leon îl plimbă. Dumitru Prunariu omagiat la 45 de ani de la misiunea istoricǎ
- Letonia, implicată în atacul asupra Moscovei? Rusia amenință direct NATO
- CSM acuză guvernul că refuză să adopte măsurile necesare pentru acoperirea deficitului cronic de personal din instanţe şi parchete
- PSD: Ilie Bolojan trebuie să răspundă în fața cetățenilor și a legii pentru breșa de securitate pe care a produs-o
Publicul și-l aduce aminte probabil din emisiunile de divertisment unde îl imita remarcabil pe Chaplin, din filme ca „Nea Mărin miliardar” „Actorul şi sălbaticii!”, „Veronica”, „Fram ursul polar”, „Veronica se întoarce”, „Punga cu libelule”.
Artistul s-a retras în ultimii ani la Câmpulung, județul Argeș, unde a început să practice metaloplastia, pasiune pe care și-o descoperise cu 50 de ani în urmă. A avut numeroase vernisaje, iar operele sale au ajuns în expoziții din toată țara, dar și în străinătate.
Ştefan Thury s-a născut în august 1941. În 1964, absolvă ca şef de promoţie, cu 10 pe linie, Şcoala de balet din Cluj. Apoi, pleacă la Leningrad, la Academia de Balet, unde profesoară i-a fost marea artistă Maia Pliseţkaia. Începe să danseze pe mari scene ale lumii, printre care “Olympia” din Paris.
În capitala Franţei, îi cunoaşte pe Charles Aznavour şi Gilbert Becaud, care veniseră la „Olympia” să vadă spectacolul Teatrului „Tănase”. În acel spectacol, a dansat pe nişte tobe supradimensionate, numărul său fiind gândit şi montat de maestrul Oleg Danovski.
Dansează, apoi, la Milano, într-un mare casino, „Pussicat”, dar şi în Olanda, Belgia, Luxemburg, Germania, Ungaria, Rusia.
Unul dintre numerele sale favorite, dar şi foarte apreciate de public a fost „Visul lui Charlie Chaplin”.
Între 1964 şi 1980, este prim solist balerin al Teatrului „Constantin Tănase”, pe scena căruia a putut fi aplaudat în spectacole precum „Revista dragostei” (de Nicuşor Constantinescu şi George Voinescu), „Vino să ne vezi diseară!” (de Petre Bărbulescu), „Uite că nu tac!” (de Petre Bărbulescu) şi „Lasă supărarea-n hol” (de Nicuşor Constantinescu şi Saşa Georgescu). De asemenea, tot aici, semnează coregrafia pentru spectacolele „Omul care aduce râsul” şi „Salutări de la Vasile”.
În 1980, devine artist liber profesionist, având contracte în Italia, Germania, Austria, Franţa, Belgia, Olanda, Israel, Luxemburg. De asemenea, va fi actor-mim la Circul de Stat, iar la televiziune va interpreta diferite personaje în cadrul emisiunilor de divertisment.
















































