„Dacă nu era Revoluția, aş fi rămas un regizor român şi atât”. Cine spune asta?

Cunoscutul regizor Alexandru Darie, directorul Teatrului Bulandra, povestește, în exclusivitate pentru Q Magazine, cum i-au schimbat destinul evenimentele din '89.

Unul dintre cei mai apreciați regizori de teatru români, fiul actorilor Iurie Darie și Consuela Roșu, Ducu Darie a crescut în teatru, în Teatrul de Comedie, însoţindu-şi părinţii la repetiţii. Astăzi împlinește 58 de ani.

A studiat regia de teatru la UNATC din București, unde a absolvit în 1983. Din 2012 este directorul Teatrului Bulandra, iar în perioada 2006-2011 a fost președintele Uniunii Teatrelor din Europa. A regizat spectacole atât în țară cât și în străinătate, iar succesul internaţional a venit în 1991, odată cu spectacolul Visul unei nopți de vară, pe care The Guardian l-a considerat „cea mai bună montare de la producția cu același nume semnată de Peter Brook”, fiind distins, la prima ediție a Festivalului Național de Teatru “I.L. Caragiale”, cu premiile pentru cel mai bun regizor și pentru cele mai bune costume.

Îi plac actorii întreprinzători. „Nu-mi plac actorii cu fiţe. Îmi plac cei care, pe de o parte sunt serioşi, disciplinaţi, care îşi iubesc meseria, dar care au şi iniţiativă. Pentru că, până la urmă, este o creaţie colectivă. Pentru un actor, personajele negative sunt mai interesante. Pentru un regizor sunt interesante acele personaje care sunt puse în situaţii interesante, personajele ce poartă cu ele motorul care mişcă o piesă de teatru. Mai puţin personajele de umplutură, dar uneori şi ele pot fi o lume. Aşa că regizorul trebuie să rămână deschis la toate.”, spune Ducu Darie.

Defecțiunile sistemului de învățământ

„Faptul că dispar nume importante ale teatrului românesc e o problemă uriașă. Actori tineri se găsesc, sunt câțiva foarte talentați, cu unii am lucrat, pe alții i-am văzut jucând. Alexandru Potocean, Ilinca Manolache, Emilia Begu, Marius Manole, Vlad Logigan sunt câțiva dintre actorii tineri foarte buni.

Problema dificilă este, după părerea mea, că sistemul de învățământ vocațional de la noi (nu știu dacă așa este și în restul Europei, nu cred) este defectuos. Nu poți să predai actorie când ai grupe de 20, 30 de studenți și în total, într-un an, ies 80 de actori. E foarte dificil. Lucrul acesta trebuie corectat.”

„Cred că momentul de viraj decisiv al destinului meu a fost reprezentat de evenimentele din '89, în urma cărora am putut ieşi din ţară. Toată cariera mea a luat, atunci, o altă întorsătură. Poate că, dacă nu s-ar fi întâmplat aşa, aş fi rămas un regizor român şi atât. Faptul că am putut ieşi, că spectacolele mele au putut fi văzute în toată lumea a însemnat şi înseamnă foarte mult pentru mine.”

Printr-un simplu gest a modificat destinele unor generații, a salvat categorii sociale damnate pe vecie, a readus zâmbetul pe buzele unor nefericiți prin definiție…

Scena nu iartă niciodată nesinceritatea

Ține minte multe sfaturi legate de teatru pe care le-a primit de la profesorul său, Dinu Cernescu, dar și de la David Esrig, cu care a copilarit. „Unul dintre cele mai importante a fost să nu mint.

În meseria noastră trebuie să fii extraordinar de sincer. Scena nu iartă niciodată nesinceritatea. Ca artist, nu te poți preface. E un lucru foarte important.”