Datele oficiale îl contrazic pe Stelian Ion. Eficiență şi buget: SIIJ vs. DNA

De ce existența SIIJ trebuie să-i preocupe pe toți cetățenii, nu doar pe magistrați? Explicații pe înțelesul tuturor.

• PSD l-ar putea accepta pe Eugen Tomac în funcția de premier
• ÎCCJ, atac fără precedent la guvernul Bolojan: Demonizează Justiția și transformă magistrații în ținte
• Budăi, despre Bolojan: Un om care a reușit ceea ce părea imposibil
• Primul pas către „împăcarea” sistemului de sănătate public cu cel privat
• Caz de AUR! Un obiectiv finanțat de români a fost inaugurat cu steagul Ținutului Secuiesc. Europarlamentar: Au lipsit cu desăvârșire însemnele statului român

Realitatea SIIJ

Am văzut că argumentele pentru desființarea SIIJ ar fi:

1. E ineficientă că nu are structuri teritoriale și nici mijloacele necesare. Da, dar nu se pot crea? Sau întâi o sabotăm și după aceea zicem că nu e bună?

Să facem o comparație între DNA și SIIJ pentru 2019 (oficial numai raportul PICCJ pe 2019 este public.

DNA = 7.077 dosare în lucru și 103 procurori,
media/procuror = 69 dosare în lucru
SIIJ = 4.154 dosare în lucru și 7 procurori,
media/procuror = 593 dosare în lucru

2. Lacrimi de crocodil că s-au cheltuit 17.000.000 lei cu SIIJ (nu prea am înțeles pe ce an și nici de unde s-au preluat datele, că SIIJ nu are buget separat).

În fine, să zicem că pe 2019 au fost tot 17.000.000 lei cheltuieli cu SIIJ.

Să vedem tot comparativ care ar fi fost situația pe anul 2019:

DNA = buget de 174.749.000 lei, 7.077 dosare de soluționat,
media = 24.693 lei/dosar de soluționat

SIIJ = buget de 17.000.000 lei, 4.092 dosare de soluționat,
media = 4.154 lei/dosar de soluționat

Cam cum e cu media bugetului per dosar? Aoleu, se cheltuie banii statului degeaba?!

Să citim Raportul inspecției judiciare cu privire la activitatea DNA.

Din dosarele în care au fost supravegheați magistrații cu lunile, anii, ca să li se dea după aceea clasare pe fapta nu există (unii având și câte 2 mandate de supraveghere în același timp solicitate de DNA), cam câți zeci de ani se strâng?

Cât se estima că era costul cu supravegherea unei persoane pe zi?

Cheltuielile cu interceptările comunicațiilor telefonice se estimau prin 2016 că erau de 5,5 lei/minut, adică vreo 8.000 lei/zi. În plus, unii au mai fost și filați, supravegheați audio-video. Costul cu aceasta se estima la un moment dat că era de vreo 3.000 euro/zi.

Să înmulțim noi cu niște zeci de ani, cam ce sume dau? Astea nu mai sunt niște cheltuieli enorme? Sau la DNA nu se pune? Ei pot să cheltuie cât vor chiar degeaba (că doar fapta nu exista, iar ei se sesizaseră din oficiu). Nu mai e bugetul statului sărăcit?

3. Numărul de persoane trimise în judecată – cel mai relevant criteriu, că doar în România orice cetățean e un infractor, nu? Și orice sesizare din oficiu e întemeiată? Și orice plângere penală e întemeiată, nu?

Jale mare, SIIJ a trimis în judecată în 2019 numai 3 inculpați. Rău, dle, rău!

Ce a făcut DNA?

În 2017: 6 magistrați trimiși în judecată, în 2016: 16 magistrați trimiși în judecată, în 2015: 14 magistrați trimiși în judecată.

Aaa, scăzuse și la DNA numărul magistraților trimiși în judecată.

Aoleu, nici la DNA nu au ieșit infractori toți magistrații pe care îi cercetau? Și pe timpul DNA erau numai câțiva trimiși în judecată? Cum se poate așa ceva? Magistratul nu e și el cetățean român, nu e și el infractor ca toți ceilalți?

Frumoasă analiză când extragi din context și nu analizezi comparativ, nu?

Când faci analiza comparativ, nu prea țin argumentele, nu?

Dar de ce să o faci comparativ pe aceleași criterii?

Nu îmi plac bălăriile pe post de argumente. Așa că m-am gândit să verific dacă sunt bălării sau nu.

Și-mi ieși că ar cam fi. De aceea sunt și ironică.

Aici puteți vedea Raportul de activitate al PICCJ pe anul 2019 de unde am scos datele.

Ce face SIIJ?

Cercetează penal numai presupusele infracțiuni săvârșite de judecători și procurori, indiferent că este o sesizare din oficiu (a unui procuror) sau sesizare venită de la o persoană. Toți procurorii din SIIJ, inclusiv procurorul șef, sunt desemnați de CSM.

Nu e nici treaba Guvernului, nici a parlamentarilor, nici a Președintelui, nici măcar a ministrului Justiției care procuror ajunge la SIIJ. Politicul nu are nicio influență în desemnarea procurorilor de la SIIJ.

Acesta pare să fie și motivul de jelanie al politicienilor care vor să o desființeze, promovând proiecte de lege, în mod repetat, în acest sens și trăgând sfori pe la „stăpânire”.

SIIJ-ul face numai urmărirea penală, adică face cercetarea în urmărirea penală ca să strângă probe și în apărare, și în acuzare, pentru a concluziona dacă s-a săvârșit o infracțiune sau nu.

Dacă zice SIIJ-ul că un magistrat NU a săvârșit o infracțiune, că așa i-a ieșit din cercetare, îi dă clasare.

Persoana care s-a plâns împotriva magistratului poate să critice ce a zis SIIJ-ul și în final să ajungă în fața unui judecător care să verifice dacă SIIJ-ul și-a fundamentat suficient soluția sau nu.

În cazul în care persoana are dreptate, dosarul e trimis înapoi la SIIJ pentru a cerceta ce nu a cercetat.

Dacă zice SIIJ-ul că un magistrat A SĂVÂRȘIT o infracțiune, că așa i-a rezultat din probe, face rechizitoriul și îl trimite în judecată pentru ca un judecător să cerceteze și să constate dacă magistratul respectiv a săvârșit infracțiunea și să îl condamne, iar dacă nu a săvârșit-o să-l achite.

Ce este diferit la SIIJ?

Procurorii din cadrul Secţiei Speciale nu reprezintă SIIJ-ul în instanță (în fața judecătorului) și nu susțin nici rechizitoriul (de ce a făcut magistratul respectiv o infracțiune) și nici de ce nu a făcut bine SIIJ că a dat clasare (dacă ne plângem noi că nu e bine ce a făcut SIIJ).

Cine reprezintă în instanță? Dosarele SIIJ sunt susținute în instanță de procurorii din cadrul secției judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau din Parchetul de pe lângă instanța de apel investită cu judecarea cauzei.

Adică, dosarele SIIJ sunt susținute în instanță de procurori din altă structură de parchet. O fi bine așa? Cam e. De ce?

Soluțiile procurorilor (clasare sau renunțare la urmărirea penală) sau trimiterile în judecată trebuie să fie bazate pe probe și nu pe povești.

Procurorul care merge în instanță, vede dosarul de la SIIJ, își face el singur o părere pe baza probelor care sunt în dosar și susține în fața judecătorului dacă ce a făcut SIIJ e fondat sau nu.

E normal să fie așa? Este, pentru că zice Constituția, la art. 131 alin. (1) și (2), că procurorii reprezintă interesele generale ale societății şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertățile cetățenilor.

Adică, procurorul nu are rolul să obțină o condamnare cu orice preț. Procurorul trebuie să cerceteze sesizarea apărând, atât drepturile magistratului împotriva căruia s-a formulat, cat și drepturile celui care s-a plâns împotriva magistratului.

Or, judecătorul trebuie să dea soluția, pe bază de probe, nu pe invenții, nu pe povești, nu pe presupuneri sau păreri.