„Liniște, că ne privim în ochi!”

Pentru cititorii Q Magazine, actorul Virgil Ogășanu radiografiază peisajul teatral, dar și societatea de azi.

„După o perioadă minunată, dar și aglomerată cu multe spectacole la Teatrul Bulandra, sunt în vacanță, la țară. Încerc să profit de liniștea de aici.”, spune actorul.

 „Teatrul reflectă întotdeauna realitatea unei națiuni. Educația este cea care a rămas în urmă… oamenii nu mai citesc, totul s-a redus la imagini.”

Privilegiul actorului

„Este o mare bucurie să fii actor, un privilegiu. Teatrul românesc este recunoscut și apreciat la nivel internațional, teatrul Bulandra face parte din Uniunea Europeană a Teatrelor, avem un public minunat, care umple sălile de spectacol și care ne respectă. Toate astea înseamnă enorm.”

„Să rămânem oameni! În ultima vreme, ne-am robotizat, nu mai vedem frumosul din jurul nostru.”

77 de ani astăzi

„Când avem aproximativ 40 de ani, am fost invitat să fiu profesor la UNATC de către Eugenia Popovici. Am refuzat pentru că nu știam încă pentru mine destule lucruri. Mă gândeam foarte serios cum pot să-i explic eu unui student, când încă eu caut… Și n-am acceptat. Au mai trecut vreo 11 ani și m-a rugat Geo Saizescu, atunci decan la Hyperion, să vin să predau acolo. Atunci am acceptat și am rămas… 25 de ani. Am lucrat cu tineri și asta a fost fabulos, dar cel mai greu a fost să le explic că ei sunt parteneri, nu doar colegi. În actorie lucrezi cu trupul și sufletul și de aceea e foarte important să înțelegem cu adevărat ce înseamnă asta. Așa cum spunea Sorescu: „Liniște, că ne privim în ochi!”

„Un actor moare odată cu generația lui și așa este frumos…”