Marcel Pavel, Portret de artist

Ce părere vă face un puști de trei ani care, în curtea unei case de chirpici, bate cu convingere în oale și cratițe, imaginându-și că sunt tobe? La distanță de 60 de ani, acel copil sărac din satul Independența, devenit între timp celebrul solist MARCEL PAVEL, a povestit pentru Q Magazine viața sa de film.

• Atacuri cu drone în proximitatea frontierei românești
• APADOR- CH insistă să afle câți bani a dat România Ucrainei. „Ajutoarele acordate Ucrainei provin din bani publici, nu din economiile personale ale miniștrilor”
• Starea lui Mircea Lucescu se deteriorează
• Candidați la președinția Academiei Române
• Odată cu moartea lui Liviu Maior asistăm la dispariția unui tip de intelectual care a reușit să mențină împreună cercetarea, pedagogia, construcția instituțională și responsabilitatea publică

TOBOȘAR LA TREI ANI

Înainte de a-l întâlni, am încercat să aflu părerea oamenilor despre Marcel Pavel. „Un arogant!”, mi-a spus cineva. „Are o voce superbă!”, a fost părerea altcuiva. „Voce bună, dar e cu nasul pe sus!”, a mai completat cineva. Cu toate acestea în minte, și nu numai, am mers la întâlnirea cu artistul „încrezut” fără nicio prejudecată.

În fața mea a apărut un artist jovial, prietenos, fără ifose de vedetă. Eram descumpănită. L-am întrebat direct de ce oamenii îl percep ca fiind arogant.

„Eu sunt un om normal, Gabriela! Nu am nimic cu nimeni. Îmi ies din fire atunci când mi se pare că nesimțirea atinge limita de sus a suportabilității. E adevărat, am avut câteodată niște reacții mai dure, dar nu cred că acestea mă caracterizează. Dacă unora li se pare că sunt arogant pe scenă, probabil este efectul tracului pe care-l am întotdeauna”, mi-a spus Marcel Pavel.

Pasiunea pentru muzică a apărut de când nu-și mai amintește, de la trei ani. I-au povestit părinții cum își „confecționa” singur tobe. Îi spuseseră că nu bătea rău, avea ritm și chiar coordonare.

„Iubirea pentru muzică a început de la 5-6 ani. De fapt, asta este ce-mi aduc eu aminte. Din poveștile părinților mei, știu că atunci când eram de vreo trei ani îmi făceam tobe din cratițe, oale, chiar și din cazanul cu rufe. Le întorceam pe toate invers și înfășuram niște bețe cu cârpe. Apoi mă apucam de bătut la tobe. S-a întâmplat să stric oalele. Atunci am luat și bătaie. Eu sunt din Independența, județul Galați. Trăiam într-o sărăcie lucie. Casa noastră era din chirpici. Aveam doar o cameră și trăiam cu toții în ea. Nu aveam decât un difuzor la care se mai difuza muzică. Eram fascinat de ce auzeam ieșind din cutia aceea galbenă. Televizor nu am avut până la 14 ani. Acolo era cineva mai înstărit care avea și care ne mai lăsa să venim să ne uităm la tot felul de emisiuni. Pentru un copil ca mine, televizorul era o minune. Nu numai că auzeam, dar și vedeam imagini, ceea ce era fabulos”, a povestit pentru Q Magazine artistul.

DE LA DUMNEZEU, DE LA PĂRINȚI, DE LA TIGĂI

Timp de două secole, muzica s-a transmis din generație în generație în familia Pavel. Bunicul său a fost un îndrăgit rapsod, iar tatăl era un violonist „genial”, după cum îl evaluează Marcel Pavel.

„Pot să afirm că eu și frații mei nu ne-am făcut neamul de râs. Ei sunt instrumentiști de excepție: Micky cântă la saxofon, claviaturi, solo voce; Gigi, care este stabilit în Germania, e saxofonist profesionist, Gina e pianistă și solistă vocală. Cântam cu frații mei exact ce auzeam la difuzor: The Beatles, The Rolling Stones etc. O mare recunoștință am față de mama, care a fost îngrijitoare la școala unde învățam. După serbările trimestriale, când toți arătam ce știm, au fost profesori care au sărutat mâinile cu care mama făcea curat în școală, felicitând-o pentru performanțele mele. Atunci mi-am spus că niciodată nu îmi va fi rușine cu părinții mei!”, a rememorat artistul.

În 1965, pleacă din satul natal și se mută cu toată familia la Câmpulung Muscel, locul de naștere al mamei. Aici este înscris la Școala de Muzică și Arte Plastice, la violoncel și pian – auxiliar. A urmat apoi Liceul de Muzică și Arte Plastice din Pitești, unde a avut-o colegă pe soprana Felicia Filip, care studia vioara atunci.

„Era un oraș patriarhal, de o fru- musețe extraordinară. Mi-a plăcut mult acolo și pentru că în acea perioadă am început activitatea mea artistică. Deși urmam cursurile de violoncel, nu am renunțat niciodată la prima mea iubire: tobele. În paralel, am studiat în particular percuția. La un moment dat, aveam vreo 10-11 ani, niște membri ai unei trupe m-au auzit performând la tobe. Deși erau mai mari decât mine, au fost fascinați de felul cum băteam. M-au întrebat de unde am învățat. Le-am răspuns: De la Dumnezeu, de la părinți, de la tigăi! Ține cont: eu cântam la tobele altora, nu le aveam pe ale mele. Așa cum nu am avut nici violoncelul meu. Am fost cooptat să cânt în diverse locuri. Așa mic și slă- bănog, dar talentat, am bătut la tobe în diverse locuri. Am cântat chiar și în discotecă, unde se cânta Deep Purple, Led Zeppelin, Tom Jones, Santana. Mai luam și eu 20-25 lei”, a povestit solistul.

Au fost profesori care au sărutat mâinile cu care mama făcea curat în școală, felicitând-o pentru performanțele mele.

TÂRZIU, DAR BINE

Amuzat, Marcel Pavel își amintește că în acea perioadă nu îi putea suporta pe soliști. I se părea că sunt obraznici și avea impresia că știe mai multă muzică decât ei.

„Dar viața mi-a tras o palmă serioasă. Am fost la un moment dat backing vocals. Niciodată nu m-am gândit că aș putea deveni solist. La un moment dat am fost nevoit să îl înlocuiesc pe solistul unei trupe. Din spatele scenei,

Responsabilitatea i se dublase. Era și instrumentist, și solist. Cânta tot ce se putea cânta: de la muzică populară la rock, de la pop la jazz.

La 30 de ani, Marcel Pavel renunță la tobe.

Unsprezece ani mai târziu, a venit și notorietatea sa. În anul 2000, Marcel Pavel lansează melodia „Frumoasa mea”, compusă de Ovidiu Komornyik, ceea ce îl impune în preferințele publicului până astăzi.

De atunci a colaborat cu numeroase personalități din show-biz-ul românesc și internațional: Monica Anghel, Sanda Ladoși, Luminița Anghel, Nico, Andra, Bodo, Laurențiu Cazan, Elena Cârstea, Costi Ioniță, sopranele Mihaela Stanciu, Irina Iordăchescu, Crina Zancu, cu Toto Cutugno, Boney M, Al Bano.

Însă întâlnirea cu regina fado-ului, Dolce Pontes, rămâne una dintre amintirile cele mai dragi.

„A fost un moment extraordinar. Despre Dolce Pontes se spune că e urmașa Amaliei Rodriguez, e supranumită regina fado-ului. Când a venit la București să concerteze, a cerut o listă cu mai mulți artiști români. M-a ales pe mine. A fost realmente o onoare. A cântat cu José Carreras, Cesária Évora, Andrea Bocelli. Nu cântă cu oricine. Femeia asta, recunoscută pe plan mondial, este de o modestie și de o discreție cum nu cred că vă imaginați. Am un mare respect pentru ea”, a povestit Marcel Pavel.

Cunoscutul solist îmi spusese că la el toate lucrurile se întâmplă mai târziu, dar bine. Perseverent și cu dorința de a se perfecționa și de a cunoaște cât mai bine muzica, decide să urmeze Conservatorul din București. A absolvit facultatea la 50 de ani.

„Nu mi-am propus să fac carieră ca tenor. Am urmat facultatea având credința că nu știi muzică dacă nu o cunoști și pe cea clasică. Sigur, poate că am luat locul cuiva mai tânăr, dar am fost un student foarte silitor, dovadă că am terminat cu 10”, a mărturisit interlocutorul meu.

În plan personal, Marcel Pavel se consideră împlinit. În 1992 și-a întâlnit iubirea vieții: Violeta Șmîșleaeva, bale- rină la Teatrul Bolșoi din Moscova. S-a îndrăgostit de ea nebunește și a durat patru luni până când ea a acceptat să înceapă o relație.

„Soția mea e rusoaică. Din momentul în care a acceptat să ne unim destinele, ea a renunțat la cariera ei de la Teatrul Balșoi. A făcut-o din dragoste față de mine, iar pentru acest sacrificiu o respect enorm. Vorbim românește, nu rusește. Deși am studiat rusa în școală, nu mai înțeleg decât câteva cuvinte. Suntem împreună de 32 de ani și avem trei copii minunați. Băieții, Sasha și Richard, și-ar dori cariere muzicale. Ioana Iuvenalia are 11 ani și are grația mamei ei. De altfel, este îndrăgostită de balet.

Cei trei copii ai mei vor fi în spectacolul din 11 decembrie de la Opera Română, care nu întâmplător se numește Marcel Pavel, Familia și Prietenii”, povestește artistul.

Alături de familia Pavel (Iuvenalia, Sasha, Richard, Gina, George, Andrei), în spectacolul aniversar se vor afla și prietenii: Monica Anghel, Nico, Sanda Ladoși, Alexandra Crișan, baritonul Iordache Basalic și tenorul Andrei Lazăr.

„Va fi, cred, un eveniment cu totul excepțional. Dorința mea este să aduc în prim-plan unitatea familială, pentru că noi suntem, într-adevăr, o familie extrem de unită. Pe de altă parte, îmi doresc să arăt, chiar și prin prezența copiilor mei pe scenă, că arta și cultura muzicală trebuie transmise generațiilor viitoare. Nu în ultimul rând, vreau să sădesc în sufletele celor prezenți dragostea pentru frumos, armonie, grație și valoare spirituală”, a spus Marcel Pavel.

Din momentul în care a acceptat să ne unim destinele, ea a renunțat la cariera de la Teatrul Bolșoi. A făcut-o din dragoste față de mine, iar pentru acest sacrificiu o respect enorm.

„Intenționez să-mi scriu biografia și să fac un film despre viața mea, nu pentru că m-aș considera important, ci pentru că, în decursul celor 64 de ani, viața mi-a oferit nenumărate lecții. Am fost și jos, am ajuns și sus. Mi-ar plăcea să las și altora aceste lecții. Dacă viața mea poate să impulsioneze sau să dea speranță, aș fi foarte fericit”, a spus în final Marcel Pavel.

MOMENT IMPORTANT

În 2013 a obținut premiul The Best Live Act 2013 pentru concertul Very Classic, prezentat la Sala Palatului din București, unde Marcel Pavel a fost acompaniat de peste 140 de muzicieni și artiști.

ALBUMUL CARIEREI

Frumoasa mea a fost vândut în 250.000 de exemplare, fapt pentru care i s-a acordat Discul de Platină în anul 2000. În același an, albumul ar fi fost vândut la „negru” de comercianții stradali, în târguri și la tarabe, în peste trei milioane de exemplare.