Raport: 11.000 de oameni acuzați și achitați în ultimii 10 ani

„Statul de drept înseamnă nicio condamnare fără probe”, a fost titlul dezbaterii organizate recent de Fundația pentru Apărarea Cetățenilor Împotriva Abuzurilor Statului (FACIAS), la Palatul Parlamentului la care au participat  invitați experți în drept penal, avocați, parlamentari, foști miniștri ai justiției și jurnaliști.

• Putin are acum confirmarea: Raportul tehnic a stabilit că drona de la Galați era rusească
• În aceeași săptămână în care Polonia a semnat 29 de contracte de apărare cu propria industrie națională, România a semnat cu un singur furnizor german și a respins singurul proiect fabricat în țară
• 30% dintre români cred că 2026 va fi mai dificil decât 2025
• Devastarea Parisului. Marcela Feraru: Majoritatea sunt din imigrația sudică. Îți vine să votezi Marine le Pen
• Nadia, Steaua României

În cadrul dezbaterii, FACIAS a propus celor prezenți analiza unor situații cuprinse într-un raport ce conține date statistice importante pentru starea prezentă a justiției din România.

Una dintre aceste situații, cuprinse în raportul prezentat, este generată de nesocotirea unui principiu esențial de drept, respectiv „prezumția de nevinovăție”.

Ani la rând activitatea justiției penale din România a fost dominată de „prezumția de vinovăție”, cei acuzați fiind deseori puși în situația de a-și dovedi nevinovăția, inversându-se sarcina probei.  Prezumția de nevinovăție a fost tratată multă vreme ca un „moft” inspirat de filmele americane, iar drepturile şi libertăţile justițiabililor au fost privite de autoritățile naționale ca fiind o chestiune ornamentală, de aranjament instituțional, discuția despre drepturi fiind considerată de cele mai multe ori un „lux teoretic”, se arată în raport.

Raport FACIAS by QMagazine.ro on Scribd

Afirmația este dublată și de o situație statistică îngrijorătoare care arată că peste 11.000 de români au fost achitați de instanțe în condițiile în care în cazul multora dintre ei, procuratura i-a prezentat publicului ca fiind deja vinovați.

Vorbim despre 853 de persoane achitate în 2013, 1.403 în 2014, 1.193 în 2015, 809 în 2016, 1.036 în 2017, 1.290 în 2018, 1.329 în 2019, 817 în 2020, 750 în 2021 și 1.243 în 2022, dintre care: 122 (12,2%) în 2017, 209 (36%) în 2018, 262 (52%) în 2019, 151 (30%) în 2020, 153 (21%) în 2021 și 185 (24%) în 2022 sunt în cauze instrumentate de DNA, raportat la numărul total al trimiterilor în judecată.

Numărul mare de achitări și mai ales procentul important de oameni găsiți nevinovați de judecători din numărul total de trimiși în judecată arată cel puțin superficialitatea alcătuirii rechizitoriilor dar și o practică defectuoasă care a generat adevărate tragedii în familiile celor târâți prin tribunale sau chiar închiși fără nicio vină. Astfel, dezbaterea inițiată de FACIAS a fost un demers implicit necesar în sensul îmbunătățirii legislației penale care să nu mai permită trimiterea în judecată a suspecților fără probe concludente, pentru a se evita situațiile ce pot afecta cariera și viața unor nevinovați.

Unul dintre subiectele dezbaterii a fost și încălcarea sistematică a directivelor europene de către insituțiile de forță din România, cu precădere Direcția Națională Anticorupție. Discuția a pornit de la un raport detaliat realizat de FACIAS care conține atât prezentarea unor situații de fapt problematice cu privire la sistemul judiciar românesc, dar și propuneri ce ar putea constitui modificări legislative necesare prevenirii abuzurilor.

Concret, raportul detaliază, printre alte teme relevante,  modul în care statul a ales să respecte principiul  „prezumției de nevinovăție” și susține că această regulă a fost încalcată de nenumărate ori, cea mai gravă manifestare a acestei încălcări fiind aceea oferită de instituțiile de forță prin spectacolul cătușelor.

Direcția Națională Anticorupție a folosit această metodă pentru a-și asigura suportul public ori de câte ori a reținut în vederea arestării persoane puse sub acuzare, asupra cărora se începuse urmarirea penală. Documentul explică de ce DNA a mimat respectul față de acest principiu consacrat de Constituție prin inserarea, la finalul oricărui comunicat în care se aduceau la cunostinta opiniei publice acuzațiile împotriva unei persoane, a următoarei fraze: „Facem precizarea că punerea în miscare a acțiunii penale este o etapă a procesului penal reglementată de Codul de procedură penală, având ca scop crearea cadrului procesual de administrare a probatoriului, activitate care nu poate, în nicio situatie, să înfrângă principiul prezumției de nevinovăție”.

Tudorel Toader, fost ministru al Justiției și Victor Alistar, fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii, au fost prezenți la dezbatere

Practic, în interiorul comunicatului, conținutul informațiilor a creat opiniei publice impresia că faptele menționate de procurori ca fiind comise de persoanele acuzate sunt certe, fără ca cel acuzat sa aibă posibilitatea de a se apăra. Asftel, opinia publică a fost transformată în prim judecător, percepția multimii fiind că cel încătușat sau pus sub urmărire este un infractor. Consecința: în ultimii zece ani a luat naștere fenomenul vinovăției prezumate de colectivitate, care s-a manifestat pe tot parcursul procesului, afectând profund imaginea, cariera, destinele multor cetățeni, se precizează în raport.

Analiza FACIAS continuă și explică cum s-au creat premisele și a fost alimentată o mentalitate cu privire la justitie specifică unei societăți totalitare, opinia publică ajungând să reacționeze în sensul spuselor comisarului poporului pentru justitie din primul Guvern bolsevic, I. Krilenko: „O justitie care să îi condamne numai pe vinovați nu ne interesează. Justiția poporului trebuie să condamne și un număr suficient de nevinovați. Doar așa statul se va întări, iar masele vor înțelege sensul schimbărilor revoluționare”. 

Raportul precizează că în mod abuziv, în România s-a continuat defilarea în cătușe pe la ușile parchetelor și stigmatizarea tuturor celor care erau vizați de anchetele procurorilor chiar și după adoptarea Directivei (UE) 2016/343. Persoane intrate în sediul DNA după adoptarea Directivei (UE) 2016/343 au continuat să iasă în cătușe, iar multe dintre ele au fost deja achitate de instanțele române sau dosarele au fost clasate ori restituite, fără nicio altă continuitate.

Potrivit considerentului  (16) al Directivei 2016/343: „Prezumția de nevinovăție ar fi încălcată în cazul în care declarații publice ale autorităților publice sau decizii judiciare, altele decât cele privind stabilirea vinovăției, se referă la o persoană suspectată sau acuzată ca fiind vinovată, atât timp cât vinovăția persoanei respective nu a fost dovedită conform legii. Aceste declarații și decizii judiciare nu ar trebui să reflecte opinia că persoana respectivă este vinovată. Acest fapt nu ar trebui să aducă atingere actelor de urmărire penală care urmăresc să probeze vinovăția persoanei suspectate sau acuzate, cum ar fi rechizitoriul, și nici deciziilor judiciare în urma cărora produce efecte o hotărâre suspendată, cu condiția respectării dreptului la apărare”.

Concluzia raportului este în același timp îngrijorătoare și revoltătoare pentru orice cetățean care ia contact cu sustemul de justiție românesc: Abia după declanșarea procedurii de infringement de către CE, România a transpus parțial această Directivă (UE).