Actrița Rona Hartner a încetat din viață la vârsta de 50 de ani, după o grea suferință.Ea fusese diagnosticată cu cancer la plămâni.
- Capcana pentru Nicușor Dan. Teoria jocurilor
- Sondaj CURS: Românii consideră că România are nevoie de alegeri anticipate
- Atac devastator al Ucrainei asupra Moscovei
- Fotografia unui eșec diplomatic: banchet la Beijing, război în culise
- Oana Gheorghiu generează o grevă japoneză la Guvern
„Bună seara la toată lumea, Sunt Rinda, sora Ronei. Vă scriu să vă cer gânduri bune și rugăciuni pentru sora mea care își trăiește ultimele clipe. Ne scuzați dacă nu răspundem la mesaje, în aceste clipe dificile, vrem să fim cu ea și cu fetița ei. Dumnezeu să-i aline suferința și să o primească la el”, a scris sora actriței pe contul său de Facebook, miercuri sera.
Inițial, Rona Hartner își revenise, în urma unui tratament, dar cancerul a recidivat și a avut o evoluție galopantă. Actrița a dezvăluit că s-a tratat la un spital de stat din Franța și că o mutație a cancerului de care a suferit a fost cheia salvării ei.
„Sunt bine, mulțumesc lui Dumnezeu! Medicii au găsit un remediu-miracol, un medicament foarte periculos, ca orice chimioterapie, cu 13 pagini de efecte secundare. Se pare că Dumnezeu a vrut să n-am niciun efect secundar, ba dimpotrivă, să îmi dea un miracol și să mă vindec în două săptămâni.
E o minune mare de tot. Era stadiul patru și după ăsta nu mai e alt stadiu. Practic, la unele boli mai zic ei că există și stadiul cinci, dar când ai deja metastaze în corp e patru și nu mai pot să facă ei niciun fel de operație.” povestise ea recent.
Hartner s-a născut la 9 martie 1973, în Bucureşti. A urmat cursurile Şcolii Germane „Herman Oberth” din Bucureşti (1979-1991), iar din 1992 a început cursurile la Academia de Teatru şi Film din Bucureşti, potrivit site-ului CineMagia – www.cinemagia.ro.
În 1996 l-a întâlnit pe regizorul francez Tony Gatlif, care era în căutarea unei actriţe pentru filmul „Gadjo Dilo” („Străinul nebun”), ce se filma în România, ea primind rolul de actor principal şi interpret al melodiilor din film, potrivit site-ului amintit. Acest rol i-a adus mai multe premii, la diferite festivaluri, precum „Leopardul de bronz” (Premiul special pentru interpretare) la Festivalul Internaţional de Film de la Locarno, precum şi o nominalizare la premiile Cesar. Rona Hartner s-a stabilit în Franţa de peste 20 de ani, potrivit Agerpres. Ca artistă s-a orientat şi spre alte domenii, fiind deopotrivă, cântăreaţă (jazz, rock, reggae, rock alternativ, blues, inclusiv la instrumente – chitară, saxofon, pian) şi dansatoare. A jucat, în continuare, într-o serie de filme: „Asfalt Tango” (coproducţie româno-franceză, r. Nae Caranfil, 1996), „Nekro” (r. Nicolas Masson, 1997), „Je suis ne d’une cigogne” (r. Tony Gatlif, 1999), „Cours toujours” (r. Dante Desarthe, 2000), „Sauve moi” (r. Christian Vincent, 2000), „Sexy Harem Ada-Kaleh” (r. Mircea Mureşan, 2001), „Mischka” (r. Jean-François Stevenin, 2002), „Le Divorce” (r. James Ivory, 2003), „Le Temps du Loup” (r. Michael Haneke, 2003), „Maria” (r. Călin Peter Netzer, 2003), „Madame Irma” (r. Didier Bourdon, Yves Fajnberg, 2006), „Poulet aux prunes” (r. Marjane Satrapi şi Vincent Paronnaud, 2011) ş.a.
Stabilită în Franța de mai mulți ani, a jucat în în spectacole de teatru și împreună cu David Lynch, Rona Hartner a lansat la Paris, în 2003, maxi-single-ul „You’re more than that” („Eşti mai mult decât atât”).

În 2008 i-a apărut albumul „Nationalité Vagabonde”.
Invitată la emisiunea „40 de întrebări” realizată de Denise Rifai, la Kanal D, Rona Hartner a declarat că este o supraviețuitoare: „Când am avut perioade în care poate nu am jucat într-un film a trebuit să fac altceva. De fiecare dată când ajungeam la o școală îmi plăcea să o iau de la capăt, să fiu elevă, și asta face că eu sunt o supraviețuitoare și că sunt o persoană care se descurcă în toate situațiile pentru că îmi place să învăț. Și din greșelile mele învăț, darămite din ceea ce poate să-mi partajeze cineva!”
















































