O recuperare de memorie și o iconologie a unei personalități a Literaturii române și universale ne este oferită de Doris Mironescu, cu lucrarea Viața lui M. Blecher. Împotriva biografiei (Ed. Humanitas, 2018, 257 pagini).

Citiţi şi: Militarul care a dat peste cap previziunile medicilor

Avem dinainte provocarea unei reeditări, după ce personajul cărții, scriitorul romașcan Max Blecher, a fost „relansat”, înaintea generațiilor de azi, prin film și reeditări ale operei sale.

Cele mai interesante și profund profesioniste rămân ale autoarei acestui volum, Doris Mironescu. Ea a adus în fața cititorilor Opere (publicat la Fundația Națională pentru Știință și Artă, București, 2017) și, în colaborare cu Samuel Taster, ediția M. Blecher, Oeuvres Complètes (I, Editions Maurice Nadeau, Paris, 2015), lecturi obligatorii, zic, pentru orice încercare de reașezare a culturii literare românești în aura europeană a gândirii.

Profet al orizontului

Volumul pe care vi-l propun lecturii, reeditare a celui anterior (apărut în 2010 și premiat, printre altele, cu Premiul „Titu Maiorescu” al Academiei Române), nu este o simplă reconstituire a vieții lui Blecher, ci un remarcabil curs de literatură și artă a scriiturii. Este o reconstruire limpede și vie a unei perioade și a unei memorii ieșite din utopic.

Într-un fel, la vremea prăbușirilor de utopie în care ne zbatem astăzi, Blecher este profetul unui orizont niciodată închis de moarte. De aici și mai mult decât inspiratul Argument al cărţii – Despre Biografie și neajunsurile ei (pp. 9-30) –, el reprezentând o așezare în subiectul legat de biografii și (de)construcția limitelor lor în contextul criticii actuale, cu specificități de tensiune literară identificate și propuse cititorului cu remarcabilă acribie de către autoare.

O carte ce merită citită

Lucrarea este una complexă. Veți parcurge pagini despre iconografia Romanului, fotograme în Belle Époque (Orașul cu bâlci și sinagogă, Decupaje literare într-o geografie ideologică, Șosetele lui Fred Vasilescu, Centrul-periferia și provincia românească, „Un oraș mort”, Locul unde se întâmplă ceva cu modernitatea,
pp. 31-48).

Autoarea prezintă surprinzătoare și sincere pagini despre copilărie și demonii ei (tatăl și familia lui Max, mama și părinții acestuia, nașterea la Botoșani, copilăria cititoare și portretul de Wunderkind, introvertit sau nu, copilăria și reflexul ei literar, jocul și abjecția, întârzierea în stadiul gândirii magice, pp. 50-62).

Totodată, ea descrie adolescența – aspirații literare și sentimentale (Tânărul sportiv sau adolescentul maladiv?, Poetul în grădina cu condurași galbeni, lecturi de adolescență, O teză la filozofie, O ipoteză: M. Blecher și cinematograful, Flanând prin Roman în anii 1920, Amorul și mașinile de cusut, „Edda” și placa de gramofon din irealitatea imediată, pp.63-76).

Sunt prezentate câteva ipostaze despre viața lui Blecher în centrul lumii, la Paris (Evadarea către „centru”, Paris sau Rouen?, Orașul apașilor și al prostituatelor, Parisul provincial. Antiteze simbolice, Declanșarea tuberculozei osoase, Parisul ca enigmă, pp. 78-89).

O expunere interesantă este cea cu privire la cum poate fi dominată suferinţa (Un orășel de provincie pe țărmul Atlanticului, Semne ale deposedării, Ghipsul, gutiera, Mizeria și compasiunea, Microuniversul sanatoriului: „corabia nebunilor” vs. comunitatea invalizilor, Fotografii pentru cei de acasă, O evadare în dune, Cum poate fi dominată suferința, „Dand ysmul” bolnavului-poet, Parodia existenței „normale”, Proză din sanatoriu: debutul din Bilete de papagal și Caietul lui Arthur Hogg, Blecher cenzurat, Literatura împotriva „spiritului științific”, Prietenia cu Pierre Minet, pp. 90-122) și la desenul din Leysin. Orele de liniște (Un interludiu elvețian: sanatoriul și zăpezile, Un oraș de jucărie, Cura solară și flase vindecare, Blecher în preajma „Revouției”, Orele de liniște, pp. 124-136).

Citiţi şi: O carte ca un răspuns întru Adevăr. POVESTEA UNEI REZISTENȚE

Episodul iubirii necesare, Pour Marie este la fel de interesant (Techirghiol, o fabrică de oase ciobite, Buțu, Mociu, Jenică și ceilalți, Iubita căutată: Marie Ghiolu, O relație de dragoste asimetrică, Coduri și parole sentimentale, Prietenia cu Lucia Demetriade Bălăcescu și întâlnirea cu pictura naivă, Activități publicistice, Apropierea de suprarealiști, „Mania bizară a pseudonimelor”, pp. 137-165).

Blecher este profetul unui orizont niciodată închis de moarte

De asemenea, autoarea prezintă dramatica Vacanţă de vară (Brașov, Debutul cu volumul de poezii Corp transparent, Viața literară din Brașov: noi proze, aforisme, traduceri, O prietenie mai mult decât literară, pp. 166-176)

Penultimul capitol al lucrării descrie Întoarcerea acasă (Înapoi la Roman, A face față suferinței, Refuzul identității de bolnav și rescrierea trecutului, Prietenia epistolară cu Geo Bogza, Vederi politice noi și „adevăruri luminoase”, Casa din strada Costache Morțun nr. 4, Un „oraș mort” față cu un scriitor invalid, Viața literară în provincie, Scrieri publicistice și autoconstrucție intelectuală, Crearea Întâmplărilor din irealitatea imediată și ecoul lor, Noi scrieri: proza Ioniță Cubiță, Proiectele de operă și diferitele proiecții de sine pe care le exprimă, Denunțarea narațiunii biografice de către un scriitor fără biografie, Impersonalizarea din odaia bolnavului, Scrierea Inimilor cicatrizate, Succese și neajunsuri, Suferințele finalului și scrierea un ei cărți ultime: Vizuina luminată, Rafturi cu ultime suflări, Finalul, pp. 177-247).

Cartea se încheie cu un capitol Împotriva biografiei (pp. 248- 257).  Dinaintea unui cuprins atât de variat și pozitiv-inegal, greu de ales altă cale decât recitirea lui M. Blecher. Merită!

Citeşte şi: Memoria străinilor despre noi…