Simona Cojocaru, prima femeie care coordonează planificarea apărării României

A ajuns în Ministerul Apărării Naționale în vremea în care femeile erau încadrate doar pe post de dactilografe sau la întreținere și a devenit prima care conduce Departamentul pentru Politica de Apărare, Planificare și Relații Internaționale. Simona Cojocaru a povestit pentru Q Magazine cui îi datorează această performanță.

• 40% dintre românii de 25-34 de ani continuă să stea cu părinții pentru că nu-și permit să cumpere o casă
• Băsescu: Nu merge cu „premier surogat”!
• Înalta Curte așteaptă instalarea noului guvern pentru a putea dialoga în privința legii salarizării
• Constantin Toma demisionează din funcțiile deținute în PSD: Regret!
• CNAS, acuzată că încalcă în mod flagrant drepturile pacientului

NEȘANSA ROMÂNIEI, O OPORTUNITATE

Pentru doamna secretar de stat, întâlnirea cu mine era doar una dintre multele acțiuni pe care trebuia să le bifeze în acea zi, conform agendei. Pentru mine, întâlnirea cu Simona Cojocaru a fost un prilej de a observa de aproape comportamentul unei femei, civil, numite politic în funcție, în ceea ce altădată s-ar fi putut numi „cercul exclusiv al bărbaților”.

A intrat în Sala de consiliu, însoțită de purtătorul de cuvânt, cu zâmbetul pe buze și foarte feminină. Se simțea însă, în felul de a vorbi și de a răspunde, autoritatea.

Simona Cojocaru și-a început cariera în Ministerul Apărării în 1997. În 2000 devine expert în cadrul Direcției Planificare Integrată a Apărării, iar un an mai târziu este numită în funcția de Șef de Birou în Direcția Afaceri Strategice Foto Bogdan Dincă, Q Magazine

În sfertul de veac petrecut la Ministerul Apărării, mediul cazon și-a pus amprenta asupra personalității sale. La cei 49 de ani, pe care îi aniversează la 7 august, Simona Cojocaru se poate mândri cu un CV extrem de bogat.  

După terminarea Facultății de Relații Internaționale din cadrul ASE, în 1997, se alătura Direcției pentru Integrare Europeană și Euro-atlantică din Ministerul Apărării. Fusese numită expert la cei 23 de ani ai săi. Intrarea într-un mediu monopolizat de bărbați, care, în plus, erau și militari, putea fi demoralizant pentru o tânără. Atmosfera era antagonică celei cu care fusese obișnuită în cei trei ani pe care îi petrecuse în presă, ca reporter la Agenția RADOR.

În Ministerul Apărării încă nu bătea serios vântul reformării. Despre controlul civil al armatei nici nu putea fi vorba în acel timp, deși în 1993 se făcuse un prim pas în acest sens prin numirea lui Ioan Mircea Pașcu, om politic, ca secretar de stat.

Totuși, ceea ce românii au considerat în 1997 o înfrângere pentru că România nu a  primit mult așteptata invitație de-a intra în Alianța Atlanticului de Nord, cea mai puternică organizație politico militară din lume, pentru Simona Cojocaru a constituit o oportunitate extraordinară.

„Șansa mea a fost ca, după ce, în 1997, la Madrid, nu am primit invitația de aderare la NATO, să se conștientizeze că fără eforturi de schimbare a mentalităților, fără reformarea armatei și fără întărirea controlului civil nu se va ajunge acolo unde ne doream. Am fost parte a unei echipe de tineri care au adus o nouă energie în Ministerul Apărării. Îmi place să cred că și noi am contribuit la integrarea României în NATO și, ulterior, în Uniunea Europeană”, a povestit Simona Cojocaru pentru Q Magazine.

Entuziasmul tinereții nu era însă suficient. Echipa de tineri din care făcea parte trebuia să-și realizeze propria integrare într-un sistem aproape sută la sută militar plin de regulamente și conservatorism.

„A fost dificil. Gândiți-vă că personalul civil avea o pondere infimă. Pe femei le găseai doar la secretariat, pe post de dactilografe, sau în partea administrativă, la întreținere. Trecând în revistă sfertul de veac trecut, rolul femeii s-a schimbat fundamental. Este foarte clar și, de ce să nu o spunem, foarte vizibilă în societate această schimbare. Ne-a luat ceva timp, dar s-a reușit ca femeile să-și găsească rolul în ecuația guvernamentală, așa cum declarau atunci lideri din România și din UE”, a rememorat Simona Cojocaru.

LA MASA ALIAȚILOR, CU DREPTURI EGALE

Cursa pentru NATO a presupus multe zile și nopți de muncă, cursuri de formare a tinerilor și asimilarea unor reguli, legi și mentalități noi pentru români. Pentru actualul secretar de stat din MApN, aventura formării pentru „transformare” a început cu programul desfășurat la Școala NATO de la Oberammergau din Germania. Atunci, Simona Cojocaru s-a întâlnit cu aliați și parteneri. În acel context a conștientizat cât de important era, pentru parcursul României către Alianța Nord-Atlantică,  să performeze cât mai bine. A fost, poate, momentul în care și-a ridicat ștacheta proprie și, în același timp, și-a conturat propria viziune asupra carierei sale.

În perioada 2004-2007 a fost consilier pentru politica de apărare în cadrul Delegației Permanente a României la NATO, Bruxelles, Belgia

A marcat-o, însă, perioada 2001-2004, pe care-l consideră intervalul de referință în dezvoltarea ei profesională.

„Odată cu numirea lui Ioan Mircea Pașcu în funcția de ministru al Apărării și a lui George Maior, ca secretar de stat, ritmul în minister s-a accelerat. Intrasem în cursa efectivă pentru aderarea la NATO. În 2002, România a primit invitația de aderare, la Praga, integrarea concretă urmând a avea loc în 2004, la Istanbul. Am avut satisfacția extraordinară să fiu trimisă, după aderare, la Bruxelles. Se întâmpla la 1 decembrie 2004 și eram copleșită de faptul că eram unul dintre primii civili trimiși la sediul NATO. Eram acolo, eram la masa aliaților, egali cu ceilalți. A fost extraordinar!”, își amintește Simona Cojocaru, care mi-a subliniat că după acest moment începea cu adevărat transformarea sistemului.

„Anii 2002-2004 au fost poate cei mai intenși ani din istoria recentă a politicii de apărare a României, marcați de pregătirile pentru aderarea la NATO, primii pași spre contribuțiile la apărarea europeană, dezvoltarea unui sistem integrat de planificare a apărării, reforma armatei și restructurarea întregului sistem militar, prin trecerea la o forță armată bazată pe voluntari și renunțarea la serviciul militar obligatoriu” (George Maior, fost secretar de stat în Ministerul Apărării Naționale)

PRIMA, DAR ȘI A TREISPREZECEA

Istoria, văzută de aproape, a învățat-o ce înseamnă diplomația militară și care este cea mai bună modalitate de a susține interesele naționale. Stângăciile puteau fi corectate, erau admise, însă incompetența – nu.

Simona Cojocaru a urcat cu perseverență fiecare treaptă: de la simplu expert, a devenit consilier pe politica de apărare, apoi șef de secție, director adjunct, director.

Un reper în viața ei profesională este marcat de anul 2019. A coordonat, din poziția de director al Direcției Politici de Apărare, exercitarea de către România a Președinției Consiliului UE, la nivelul apărării.

O schimbare profundă în viața sa este adusă de Nicolae Ciucă, pe atunci ministru al Apărării. El o include în echipa sa și o numește Secretar de stat și șef al Departamentului pentru politica de apărare, planificare și relații internaționale.

„Am fost onorată atunci când noul ministru al Apărării, Nicolae Ciucă, m-a numit Secretar de stat, șef al Departamentului în care am crescut. Am fost prima femeie la conducerea acestei structuri și cel de-al 13-lea secretar de stat în 30 de ani.

Nu mă laud, însă Departamentul pe care îl conduc este astăzi un reper. Poate că uneori rezultatele noastre se văd mai degrabă în exterior, dar noi avem satisfacția că ne-am depășit limitele, că am făcut performanță.

La acest moment, baza materială a Departamentului este similară cu cea din birourile NATO sau ale UE.

Ne-am adaptat la tot felul de situații. Nimeni nu se aștepta la pandemie. Ne-am repliat și am demonstrat că ne putem adapta la ceea ce s-a numit noua normalitate.

A trecut pandemia, a venit războiul din Ucraina. Imediat s-a acționat, au fost luate măsuri rapid.

Mi-ar fi greu să cuprind ceea ce au însemnat ultimii doi ani din perspectiva cooperării internaționale, însă vă pot spune că ne-am dezvoltat și am căpătat un rol din ce în ce în ce mai important în noua paradigmă geostrategică. Nu spun că am avut doar reușite, spun doar că suntem capabili să depășim obstacolele și să ne dezvoltăm. Cu alte cuvinte… lupta continuă”, a declarat Simona Cojocaru pentru Q Magazine.

Simona Cojocaru a fost decorată cu Emblema „Onoarea Armatei Române”, Emblema de Merit „În serviciul Armatei României”, clasa a III-a, iar în 2016 i-a fost decernat „Ordinul de Merit”, în grad de Cavaler

Surprinzător sau nu, de-a lungul acestui parcurs, mereu ascendent și complex, cu sarcini de importanță strategică, nu s-a confruntat niciodată cu misoginismul, indiferent de poziția pe care a ocupat-o la un moment sau la altul.

„În 1997, când m-am angajat ca civil la Ministerul Apărării Naționale, am intrat într-o lume dominată de bărbați, o lume a militarilor. La acea vreme, erau foarte puțini civili și foarte puține femei. Acum, sunt de părere că lucrurile au evoluat foarte mult. Avem mult mai multe femei, atât civili, cât și militari, în funcții de conducere importante. Un exemplu relevant este dosarul publicat în revista dumneavoastră, FEMEI DE RĂZBOI, pe care îl recomand sincer tuturor femeilor care doresc să urmeze o carieră în Armata României.

Vă mărturisesc că am avut mereu șefi bărbați. Am ajuns până aici pentru că am reușit să demonstrez că putem lucra de la egal la egal și că pot aduce o contribuție semnificativă în acest domeniu. Nu a fost mereu ușor. Este firesc să existe diferențe de opinii, dar cred că în Ministerul Apărării Naționale și în Armata României lucrurile merg spre bine în ceea ce privește egalitatea de șanse între femei și bărbați.”

Simona Cojocaru spune că nu te poți impune decât prin rezultate, care pot reprezenta o autoritate chiar mai subtilă decât cea a unui grad sau a unei funcții.

Când acestea există, chiar și cei mai sceptici renunță la răutăți. „Poate că în relația mea cu ceilalți a contat nu numai facultatea pe care am absolvit-o, ci și experiența de trei ani în presă, la agenția RADOR. Se poate spune că în acea perioadă am făcut practică în relația cu oamenii. Iar ce am învățat atunci, am pus în aplicare ulterior.

Fiecare experiență, fiecare întâlnire, oricât de minoră ar părea la prima vedere, te învață câte ceva. Se poate întâmpla ca din cauza vitezei cu care se derulează totul să nu ai timp să analizezi în profunzime. Dar când ai momentul de meditație, mai scurt sau mai lung, realizezi că, fără să-ți dai seama, ai mai învățat o lecție. Cred foarte mult în rolul femeii în armată. Lupt, și nu sunt singura, pentru asta. De altfel, în Armata României există femei excepționale, care au adus contribuții extraordinare. Primul nume care-mi vine în minte este Simona Măierean, dar nu este singura. Femeile-militar din România sunt la fel bune ca și femeile din armatele statelor aliate. Și, aș îndrăzni să spun, uneori sunt chiar mai bune”, ne-a povestit Simona Cojocaru.

„REGINA ÎNĂLȚIMILOR”, FEMEIA- MODEL

Fidelă luptei sale, actualul secretar de stat a acordat o importanță deosebită unei femei care a făcut istorie la nivel mondial: Smaranda Brăescu.

„O omagiem an de an. Este o eroină care, știți, deține recordul mondial pentru cel mai înalt salt cu parașuta, în 1932. Dar, dincolo de acest palmares, Brăescu e mult mai mult. Este emblematică pentru armata română, povestea ei este absolut uluitoare.

Este de admirat nu numai pentru că a fost prima femeie parașutist cu brevet din România, campioană europeană la parașutism (1931) și campioană mondială (n.n. cu recordul de 7200 m la Sacramento, SUA), a treia femeie pilot din România, dar și pentru curajul de a se opune regimului sovietic. Biografia ei este fabuloasă și cred că poate fi un model pentru femeile care își doresc să atingă înălțimile”, povestește Simona Cojocaru cu pasiune, lăsând să se vadă că admirația pentru această femeie de excepție nu este doar o vorbă-n vânt, ci o simțire continuă. 

Smaranda Brăescu a devenit un simbol pentru toate femeile din Departamentul pentru Politica de Apărare, Planificare și Relații Internaționale, care au fost inspirate de curajul și încrederea în forțele proprii, curajul de a îndrăzni să atingi obiective care par imposibile și forța de a depăși orice greutăți.

Smaranda Brăescu, o sursă de inspirație permanentă pentru Simona Cojocaru, însoțește din fotografii și din legendă toți angajații de la Apărare. La  2 octombrie 1931, câștiga titlul european la parașutism, în urma unui salt de la înălțimea de 6000 de metri, depășind și recordul american de 5384 metri. În urma acestui succes a fost decorată cu Ordinul Virtutea Aeronautică clasa Crucea de Aur.

De când a fost numită în această funcție, Simona Cojocaru a încercat să promoveze cât mai mult femeile, oferindu-le oportunități de a ocupa funcții de conducere, de a participa la cursuri de specializare prestigioase din țară și străinătate, și de a se simți în siguranță și încrezătoare.

„Am încercat să fac și o tranziție către o nouă generație și sunt foarte bucuroasă de rezultate. O nouă generație de tinere experte foarte bine pregătite pleacă acum, pentru prima dată, la posturi internaționale, pentru a ne reprezenta. Eu sunt prima femeie care ocupă funcția de secretar de stat și șef al Departamentului, dar cred că acum există toate premisele pentru ca și colegele mele să reușească. Trebuie doar să îndrăznească, să creadă și să iubească ceea ce fac.”, spune această femeie care a marcat, la rândul ei, o premieră în armata română, alături de toate cele pe care Q Magazine le-a prezentat în cadrul Dosarului FEMEI DE RĂZBOI.

CURAJUL DE A LUA DECIZII

Un profesionist este respectat nu doar pentru rezultatele remarcabile, ci și pentru coloana vertebrală morală care-l ține mereu drept, care-l face să fie un reper.  Pentru Simona Cojocaru, onestitatea a fost esențială. „Loialitatea joacă și ea un rol crucial. Trebuie să rămâi loial valorilor în care crezi chiar și în cele mai dificile momente. Aș menționa, de asemenea, curajul. Suntem obligați, de multe ori, să luăm decizii curajoase, al căror deznodământ nu-l putem întotdeauna anticipa. Aș încheia prin a sublinia pasiunea pentru meseria și activitatea noastră profesională. Din punctul meu de vedere, nu poți atinge performanța fără onestitate, loialitate, curaj și pasiune.” A practicat și a exersat aceste principii în cei 27 de ani de carieră în Ministerul Apărării Naționale.

Când istoria personală se împletește cu istoria țării, dilema este ce alegi mai repede sau mai des: țara sau familia. Răspunsurile primite de reporterii Q Magazine, de-a lungul întâlnirilor cu femeile de război ale Armatei Române au fost diferite, în funcție de personalitatea fiecăreia.

Și Simona Cojocaru recunoaște că „este o barieră fragilă între două vieți – cea profesionala și cea personală – și nu întotdeauna există congruență”.

„Sunt din ce în ce mai convinsă că performanța în carieră vine cu anumite sacrificii. Pur si simplu, nu exista alternativă.”

Este soție. Este mamă. A încercat întotdeauna să rămână cât mai aproape de familie și de copiii ei. Desigur, a ajuns de multe ori acasă la ore târzii și a ratat unele momente de familie, dar a încercat în acești aproape 30 de ani să creeze un echilibru. „Da, sunt un om absolut normal: există și pentru mine acasă, locul unde mă regăsesc, unde gătesc – într-adevăr nu atât de des, îmi place să aranjez casa și îmi fac timp pentru mese în familie și discuții. Totul a fost posibil doar prin faptul că cei de lângă mine, soțul și copiii, mi-au oferit înțelegere, iar în acest sens cred că am fost foarte norocoasă.

Din fericire, sunt o mamă împlinită: copiii sunt acum mari și responsabili, fiecare cu reușitele lor. Cred că, din acest punct de vedere, am reușit să aduc o contribuție semnificativă și acasă.”, mărturisește interlocutoarea mea.

În relațiile diplomatice, de cele mai multe ori sterile emoțional, doar personalitatea ei a generat succesul unei negocieri.

„Am experimentat importanța patinei personale în consolidarea relațiilor internaționale  în fiecare zi. Domeniul politico-militar și relațiile internaționale în domeniul apărării se bazează foarte mult pe acest aspect; este vital, aș putea spune. Într-o negociere, fiecare parte își promovează propriile interese, dar pentru a ajunge la un rezultat favorabil, trebuie să construiești consensul, iar acest consens se bazează pe încredere.

Ani de zile am construit aceste relații, nu pentru beneficii personale, ci pentru a promova interesele naționale. Sunt o persoană deschisă și sinceră, și cred că această atitudine a contat mult de-a lungul anilor. Sunt parte a unei comunități, dacă vreți, m-am format alături de colegi din alte țări; mulți dintre ei au fost, la început, simpli consilieri pentru apărare sau funcționari, iar acum au promovat în funcții mai înalte. Contează foarte mult această istorie personală și conexiunile dezvoltate de-a lungul timpului.

De aceea, în această meserie este esențial să-ți menții coloana vertebrală.

Orice partener va înțelege că lupți pentru interesele țării tale, iar asta generează respect.

Vreau să cred că au fost situații în care această atitudine a contribuit la succesul negocierilor, dar să nu uitam că acesta este, în esență, un proces de echipă.”, spune Simona Cojocaru care nu-și uită vreodată echipa cu care lucrează.

A parcurs un drum lung până să ocupe funcția de Secretar de stat. Mereu a privit acest parcurs, această meserie, domeniul politicii de apărare, ca pe o pasiune și a cuantificat etapele prin care a trecut ca fiind unele cu sacrificii, ci cu regândirea unor priorități. „Poate că au fost renunțări. Poate că am petrecut mult mai puțin timp cu familia și prietenii, poate că am dedicat mai puțin timp relaxării și vacanțelor. Până la urmă, mi-am dorit să excelez în acest domeniu, iar asta a necesitat multe, multe ore la birou și în deplasări externe pentru a îndeplini mandatele primite și dezideratele noastre. 

Deși merge pe un drum aspru, într-o lume plină de formalism, au existat și momente încărcate de emoție și umanitate cu care va rămâne la sfârșitul mandatului, oricând va fi acela.

„Au fost foarte multe. Cred că am reușit să insuflu încredere multor colegi, în special celor tineri. Cele mai emoționante momente sunt acelea în care colegii vin să-ți mulțumească sincer la finalul unor etape profesionale din viața lor, etape la care ai contribuit și tu într-o mică măsură. Alte momente sunt cele de la finalul unui efort de negociere sau al organizării unor reuniuni internaționale la București. Vorbesc aici de satisfacția unor reușite, care aduc și emoție.

Pe lângă acestea, există și satisfacția recunoașterii din partea partenerilor internaționali. Pe parcursul acestui mandat, am primit distincții importante din partea Statelor Unite, Franței și Republicii Moldova. Ele sunt o recunoaștere a muncii noastre colective, a tuturor colegilor. Este o mare onoare că eforturile noastre sunt apreciate la nivel internațional, și acest lucru nu ar fi fost posibil fără munca și dedicarea întregii echipe.”, spune Simona Cojocaru care a plecat de la interviul pentru Q Magazine spre negocierea unui alt dosar important de planificare. Pentru că ce-ar fi apărarea fără un plan?